Blogul lui Bozi

Bloguri bune

Blogul lui Bozi

19

T e x t  :  Adina Mitrica

Bozi este o profesoara care face lucruri traznite, de ai zice ca a uitat pe ce lume traieste. I se pare ciudat ca un elev sa ii spuna, de cate ori o vede, chiar si dupa absolvire, un ”sarut mana” suspect de reverentios si e o ”spartana” care nu se sperie de cele cateva grade cu minus si de atentionarile meteorologice, pentru ca a trait, ca multi altii, ”pe vremea mea”. Mai mult, e de-a dreptul ciudata, fiindca iubeste mainile din care ies ”frumoase torturi strambe, experimente culinare esuate ale unor mame ce-si doresc doar sa-si bucure copiii, litere insirate pe biletele naive de iubire, sosete carpite grabit sau cele impletite savant de bunici care au rabdare, caci doar rabdarea le-a mai ramas.” Unde mai pui ca e si romantica pana in dinti, mai ales atunci cand ii scapa o naiva ”urare de bine” curierului care ii aduce un colet neasteptat, gen o pereche de tevi de esapament pentru motocicleta sotului…
Timp de cinci zile pe saptamana este ”The biggest ticalos ever”, fiindca este acea profa de engleza care ignora programa, care invata copiii sa-si ceara drepturile si-i indeamna sa plece la studii in strainatate. Si gandul ca ”nu-i mai invata pe elevi decat strategii de supravietuire intr-o lume mizera” o face sa planga, fiindca, imperfecta cum e, simte mult si simte adanc.
E un om cu zile bune si zile proaste, cu toane, cu sacosa plina de borcane cu dulceata, cu zacusca ori cu salata orientala cu ”muuulta ceapa”, pe care le pune sub nas adolescentilor pofticiosi, e profa aia care mesteca demonstrativ guma, care spune bancuri si care iese la bulgareala cu elevii, generand strambaturi de nas si ochelari aburiti in randul colegilor ”seriosi”, care nu se coboara la astfel de practici compromitatoare. Si lucrurile nu se opresc aici:
Acum 5 ani, imbracata intr-o camasa de noapte peste care azvarlisem halatul de baie, legata la par cu un prosop si-n papuci am jucat alaturi de trei eleve intr-o adaptare dupa Christmas Carol in fata intregii scoli si a colegilor mei. Mi-era frica si mi-era rusine, tremuram de nu puteam sa ma tin pe picioare, dar fetele aveau nevoie de o traznita care sa joace rolul profesoarei inacrite, afurisite, scorpia careia spiritul Craciunului ii deschide sufletul cu ranga. Ce naiba o fi fost in capul meu? Cred ca mi s-a tras de la atata subjonctiv, de la conditionale si singularia tantum nouns, fir-ar mama lor de substantive a naibii.


In rest, e la fel ca noi, ceilalti: ”Vinerea e zi sfanta de lafait in cratiti, de supeciorbe, de tocanite, de felul1+2/cina/aperitive/desert.” O face cu drag, pentru familia de acasa: sotul si cei doi fii. Ideea de familie a miscat-o dintotdeauna. Si daca a ajuns, asa cum spune, o depresiva cu tendinte maniacale, este pentru ca, de fiecare data cand vede femei abuzate, isi aminteste de o poveste horror cu o capra cu trei iezi carora le-a lipsit figura paterna.
Iubeste copiii, ai ei si ai oricui, si stie ca, oricat de protectori ar fi parintii cu ei, ducandu-i pe ”distante ridicol de mici cu masina”, inscriindu-i la o gramada de cursuri pentru care nu au nici talent, nici dorinta, hranindu-i cu bunatati vegetariene de la catering, cu ”paine fara paine si lapte fara lapte”, nu-i vor face mai fericiti decat cei care tot atunci, ”pe vremea noastra”, se jucau in frig, mancau fructele nespalate furate de prin gradini, se balaceau in garla mocirloasa sau se prajeau la soare, fara ca pielea lor sa cunoasca vreun factor de protectie 50+.
Cu o figura atat de interesanta, imprevizibila si cuceritoare, e imposibil sa nu te intrebi: despre ce este, in fond, Blogul lui Bozi? Ea zice ca ar fi despre ”elevi si profi, despre crestere, poate descrestere, impotriva uitarii si pentru reamintire, despre singuratatea copiilor care se cauta pe sine si a adultilor care nu se mai gasesc nicaieri.
Nu avem decat s-o verificam aici:

https://teachwitch.blogspot.ro… apoi sa cugetam…

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *