E vara. Soarele straluceste, pasarelele ciripesc, gandul la valurile marii sau la racoarea padurii te reconforteaza. Pe bune, pana unde mergem cu acest cliseu? Despre suflet, nimic de spus? Chiar, ce culoare are sufletul vara? Si, mai ales, ce vibratii il scot din multumirea imbecilizanta a faptului ca vara soarele e sus pe cer si pasarelele canta in copaci? Ca sa afli, poate ca e de ajuns sa ii dai cateva impulsuri, sa il provoci. Atunci ai sa realizezi ca nu iti spun din povesti ca fiecare zi e o ocazie de a te descoperi, ci ti-o spun din viata unora care n-au facut deloc rau ca s-au gandit sa impartaseasca ceea ce simt si traiesc. Si, tocmai de aceea, acesti oameni se ocupa cu scrisul in spatiul virtual.
Un astfel de influencer poate fi si Su, tanara de 29 de ani, cu o minte efervescenta, care isi petrece, asumat, mare parte din timp pe «Autostrada iluziilor», adica pe blogul personal intitulat Lost Emotion. Se descrie ca fiind
un zambet, o lacrima, o stea, o raza de soare, o pata de culoare, ploaie, foc, un suflet iubit, un suflet care iubeste, o persoana care nu asteapta nimic sau o persoana care asteapta prea mult.
Categoric, un astfel de om nu cunoaste nici monotonia, nici banalitatea, fiindca fiecare rasarit ii deseneaza diferit diminetile, ajutand-o, in acest fel, sa se vada, prin prisma optimismului sau incurabil, perfecta, in imperfectiunea ei.
Ca oricine preocupat de lumea in care se misca, fosta stapana a «emotiilor» (acum pierdute) iubeste calatoriile, petrecerile, cumparaturile (mai ales online), are grija sa isi puna trupul in ordine prin miscare (dorul de bicicleta din copilarie a facut-o sa-si cumpere una noua) si prin suplimente nutritive, iar sufletul si-l alimenteaza (ocazional) cu o cafea buna si (permanent) cu prieteniile mai vechi sau mai noi.
Uneori naivitatea a impins-o sa ia decizii gresite, dar asta a nelinistit-o pana la un punct, pentru ca, odata depasite momentele de criza, a inteles ca a trebuit sa fie asa, pentru ca lucrurile sa capete (chiar daca mai tarziu) sens. Si apoi, ti-asterni greselile intr-o vitrina si constati cu satisfactie ca mereu poti face altele sau le poti perfectiona pe cele deja facute». Cu toate acestea, cauta intotdeauna sa isi ridice standardele si are convingerea ca merita sa i se intample lucruri frumoase, macar pentru efortul de a afisa un zambet larg chiar «si in momentele cronice».
Avand un background de 10 ani in vanzari, cu experienta atat in radio, cat si in presa scrisa, blogging-ul a devenit o a doua natura, desi nu ar putea spune cu precizie care este momentul in care a inceput. Cert este ca
pasiunea pentru scris provine din pasiunea pentru citit, in mod special. Mi se pare fenomenal sa poti scrie o poveste in care cititorul sa se piarda sau cu care sa se identifice. Tocmai de aceea, inspiratia vine din experientele personale, in mare parte, dintr-o viata petrecuta intr-un ritm alert, dar si de la oamenii noi pe care i-am intalnit in diferitele contexte,
chiar daca unii dintre ei au fost «oameni temporari, care au reusit mereu sa predea o lectie cap-coada, usor de memorat».
Ca ii place sa scrie nu e niciun dubiu. A extras de la cei din jur esenta experientelor acestora, iar memoria selectiva a functionat, in cazul ei, ca un stimulent pentru fixarea in nemurire a emotiilor, nu a evenimentelor:
Rareori imi amintesc cand e ziua cuiva, dar mereu imi amintesc cum a fost imbracata o persoana sau cum mirosea. Imi amintesc orice mi-ai povestit, dar e posibil sa uit fix ce mi-ai spus acum doua secunde sa tin minte. Poate voi uita o discutie importanta, dar nu voi uita o privire care m-a facut sa simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Sunt ametita din simplul motiv ca-s prea ocupata sa-mi amintesc lucrurile importante pe care oamenii normali au tendinta sa le uite.
Asa ca, pentru oamenii normali, amintirile care se construiesc acum, pentru mai tarziu, nu vor contine decat o vara frumoasa, cu trairi superficiale, la fel ca unele gusturi: pentru soare, pentru mare, pentru evadare… Pentru ceilalti oameni, pe timpul verii- al acestei veri- sufletul se coloreaza in litere care spun povesti in toate gamele curcubeului. Pentru ca-nu-i asa, Su?-«intr-un final, toti devenim povesti… »
Material realizat de Adina Mitrica
Tu ce crezi? Exprima-ti opinia!