Scrisori

HomeScrisoriNostalgie
Nostalgie

Nostalgie

 Hai Hui prin Tara Nimanuimarius-gabor

Nu-mi mai amintesc foarte bine, dar e posibil sa ma fi indragostit de ea intr-una din acele zile in care dementa senila a carabusilor se impletea cu optimismul florilor de castan si cu naivitatea veveritelor. Nu, n-o chema Mimi… Asta ar mai fi lipsit! Sa poarte nume de veverita! Si nici Adelina… Sau s-o fi chemat Adelina? E drept, imi pare un nume cunoscut, dar nu bag mana-n foc. Pana la urma, Adelina e un nume frumos, fie ca-i purtat de o rozatoare cu ochi de caprioara, fie de o femeie cu picior inalt si pulpa ferma. Cati ani sa fi avut? Ei, asta-i buna! Drept cine ma iei, domnisoara? Huo! La munca! Tineretul din ziua de azi… As putea sa fac un calcul. Sunt bun la asta. Ma tem, insa, c-as incurca deimpartitul cu impartitorul, catul cu produsul si restul cu… Pe unde ramasesem? A, da! Stii ceva? Hai sa lasam elevatia si sa vorbim pe intelesul inimii. Vrei? Promit sa-ti cumpar o prajitura „Ora 12” la cofetaria de la coltul strazii. Poftim? Ai observat si tu? Asa e. Toate cladirile importante din viata unui om sunt amplasate la colturile strazilor: loteria, maternitatea, politia, salvarea, morga, nu, morga, nu… asta e ascunsa, primaria, bordelul sau pompele funebre…
Uite-o pe Mimi! Da-mi nucile, repede! Mimi! Adelina! Cum? Nu e Adelina? Nu e nici Mimi? Ei bine, da, recunosc, sunt miop. Si?
Asa… Stai sa-ti spun. Te grabesti? Pe Adelina am cunoscut-o intr-o tabara. Era mignona, avea parul incarliontat si negru ca smoala. In fotografia de grup pe care am facut-o in fata lacului, am incercat sa ma strecor printre trupurile firave ale celorlalti copii si sa stau langa ea, dar n-am reusit. Dintre toate trupurile pipernicite, al meu era cel mai. De aceea, m-am multumit cu randul al doilea, al treilea din dreapta… Aveam si un plan de cucerire: acopeream fetele tuturor celor patruzeci de pitici cu creion chimic si le-as fi lasat doar pe al meu si al lui Mimi. Ce sa fac? Era greu sa ai parte de intimitate… Iti dai seama ce frumos ar fi fost? Noi doi si restul lumii, pierduti sub ruinele liliachii ale creionului acela, pervers, care nu-si dadea arama pe fata, decat dupa ce-l umezeai. Stii cum e? La nervi, omul zice adevarul. Si la bautura. Eram nervos. Si indragostit. Combinatie mortala. Te duce direct in cladirea aia, care niciodata nu e amplasata la coltul strazii. De la zis, pana la facut, „e multe”, vorba tiganului. Cand mi-am vazut chipul in fotografie, la un metru de chipul ei, m-am induiosat. Ce sa fac? Sunt un om slab… Si atunci, am luat creionul chimic, l-am bagat in gura si am mazgalit doar fata mea si a ei, lasandu-i pe ceilalti tembeli sa se zgaiasca la fotograf, cu ochii incetosati.
Sa nu ma intrebi cum a fost primul sarut. Sunt pudic si am oroare de zilele care incep cu 1. Tot ce pot sa-ti spun e ca nu m-am spalat pe dinti o saptamana, ca sa n-o pierd. Cand iti intra dragostea in sange mai e cum mai e, dar cand iti copleseste papilele gustative si face caleidoscop din tine, nu mai ai scapare. Doamne, imi ziceam, daca gura aia, mica si aromata ca o zmeurata m-a facut sa-mi pierd mintile si s-o indragesc pana si pe Silvia Dumitrescu, cum ar fi fost sa ma ia de mana si sa-mi spuna „Dragul meu”? Nu stiu, e greu de spus… Si stii de ce?
Uite-o! Da-mi nucile! Repede! Of, ce greu de misti! S-a dus… Era Mimi?
Cea mai mare dovada de dragoste e sa stii sa renunti, zicea Stendhal. La mine n-a functionat. Niciodata. Toate femeile pe care le-am iubit dansau mai bine decat mine si toate, ba, dar absolut toate, au renuntat la mine, fara niciun regret. Apoi, nu e asta cea mai mare dovada de dragoste? Ce sa fac? Ma multumesc cu fericirile altora. Si asa fericirea e pentru prosti…
Uite, stai sa-ti spun. Te grabesti? Cand am dansat prima oara cu Adelina, n-am simtit nimic. Dansul e o apropiere fizica, electrica si chimica intre doua persoane de sex opus – de cele mai multe ori – in care vorbele pe care ti le propui sa le soptesti sunt inabusite de carliontii negri, sateni sau blonzi care-ti intra in nari cand incepe refrenul. De ce razi? Auzi? Simt ca ai, asa, un spirit inchizitorial… Ce-ai fi facut in locul meu? Canta Lionel Richie – Say you, Say me! De pus pe orice tip de rana… Din pacate, cand am vrut sa-i soptesc, piesa si-a schimbat ritmul. Adelina s-a desprins din bratele mele, a facut o pirueta, doua, trei, mi-a atins camasa in carouri cu pletele ei albastre, m-a privit cum numai o femeie care iubeste poate sa priveasca,  apoi a disparut in multimea de piperniciti cu brate de Popeye si idealuri de Bluto, lasandu-ma in pragul deznadejdii.
Te-am plictisit, poate? Nu mai poti sa stai? Am inteles… Ce sa fac? De o bucata de vreme ma plictisesc pe mine insumi, mai mult decat ai putea sa-ti imaginezi. Nu te uita ca sunt batran. Inca mai pot! Sa ma ridic singur din pat, sa-mi leg sireturile, sa-mi… Poftim? A, nu! N-am mai vazut-o niciodata pe Mimi… Cine stie pe unde o fi, cate piruete o mai fi facut si-n bratele cui a…
Uite-o! Da-mi nucile! Repede!
Adelina! Mimi!

… Marius Gabor

Leave a comment


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Famost, Romania

office@famost.ro

Famost.Ro © Toate drepturile rezervate, in conformitate cu Legea nr. 84/1998, rep. 2010, privind marcile si indicatiile geografice, si Legea 129/1992, rep. 2002, privind protectia desenelor si modelelor industriale (OSIM)
»