Oliviu Craznic

Oliviu Craznic adora sa scrie, iar imaginatia si scenele unei povestiri se succed mai repede decat pot fi acestea transcrise.
Mihaela Nazarie

Oliviu Craznic adora sa scrie, iar imaginatia si scenele unei povestiri se succed mai repede decat pot fi acestea transcrise. Spiritul justitiar completat de licenta in Drept, il ajuta sa corecteze prin intermediul cuvintelor anumite derapaje, incorectitudini ale oamenilor si ale societatii. Citeste in continuu si diversificat, se informeaza tot timpul, iar imaginatia, cunostintele asimilitate de-a lungul existentei, experienta si dragostea pentru scris, isi gasesc materializarea in romanele scrise, in diversele eseuri si scrieri regasite in publicatiile cu care colaboreaza.

Critic literar, premiat si apreciat in multe randuri si cu multe ocazii – atat pe plan intern cat si in afara granitelor, Oliviu Craznic este unul dintre cei mai valorosi scriitori contemporani si cu care ne mandrim ca il avem invitat in paginile revistei Famost. El ne-a raspuns multelor noastre curiozitati si astfel, am avut placerea de a descoperi lucruri extrem de interesante, opinii foarte bine argumentate si bine ancorate in realitatea actuala, dar mai mult decat atat – valoarea principiilor care stau la baza omului Oliviu Craznic.
Va invitam sa il cunoasteti pe omul si scriitorul Oliviu Craznic, sa faceti cunostinta cu universul sau si mai mult decat atat, sa incercam sa ne autoeducam si sa ne apreciem oamenii care au cu adevarat ceva de spus in mersul actualei societati!


Buna, Oliviu si bine ai venit in paginile revistei Famost! Ce reprezinta pentru tine activitatea/ pasiunea de a scrie?
Buna, si multumesc pentru onoranta invitatie!
Pentru mine reprezinta, in primul rand, o necesitate: scriu, de cele mai multe ori, pentru ca simt nevoia sa transmit un mesaj, sa indrept o perceptie gresita a opiniei publice asupra unei chestiuni, sa „trezesc” omul postmodern – ori sa ii amintesc ceea ce a uitat, desi nu ar fi trebuit sa uite.
Sunt licentiat in Drept; scrisul este unul dintre modurile in care incerc eu sa fac dreptate.

Cum ia nastere un roman in cazul tau? Ai o idee, incepi sa scrii, apoi totul decurge pe masura ce se intra in subiect sau dupa ce ti-ai conturat povestea, o asterni in cuvinte? Cum functioneaza la tine? Este un proces complex sau totul decurge natural?
De cele mai multe ori, povestea se naste de la sine si mi se deruleaza rapid in minte – mai rapid decat reusesc eu sa o „transcriu”, ceea ce imi solicita destul de mult atentia si memoria.
Ulterior respectivei „transcrieri”, care reprezinta prima ciorna, incepe procesul de revizuire a operei – foarte dificil, indelungat si laborios, chiar neplacut (dar indispensabil, pentru ca este procesul prin care ii elimin defectele).

Ce anume il inspira pe Oliviu Craznic in romanele sale? Are nevoie de o anumita stare, un cadru anume?
Ma inspira, in egala masura: istoria, stiinta si viata de zi cu zi.
Pentru a fi productiv cand scriu, este necesar ca in ziua respectiva sa stiu ca nu am nimic altceva de facut; sa am mintea linistita si libera de alte griji. Nu am nevoie de un cadru anume.

Scrii doar din imaginatie sau si studiezi anumite lucruri/ te informezi inainte si in timp ce scrii?
Ca regula generala, nu scriu decat despre ceea ce stiu, astfel incat cea mai mare parte a informatiei o detin dinainte.
Totusi, este, fireste, de multe ori necesar sa ma documentez special (sau, cel putin, sa verific informatiile) – inainte, in timp ce scriu, ori in etapa dedicata revizuirii operei.

De unde a aparut la tine pasiunea pentru scris si pentru genurile abordate? Ai avut pe cineva apropiat care ti-a insuflat aceasta pasiune sau a fost atractie pentru acest gen de literatura si care a plecat din interiorul tau?
Pasiunea pentru scris am avut-o dintotdeauna, fiind, probabil, rezultatul lecturilor mele numeroase (ale caror eroi erau, nu de putine ori, scriitori).
Atractia pentru literatura tragica este, cred, urmarea faptului ca, inca din copilarie, am constientizat ca viata fiecarui om include inevitabil tragedii pentru care este bine sa fie pregatit, pe care trebuie sa incerce sa le previna, sa le amane – sau cu care trebuie sa invete sa traiasca.
Iar atractia pentru mister vine, paradoxal, din nevoia de a spera – numai misterul poate oferi speranta dupa o tragedie.

Avand in vedere putinele surse de informare din urma cu ceva timp, tu cu ce iti alimentai in copilarie foamea de citit si de literatura?
„Nu stiu altii cum sunt, dar eu” (vorba lui Creanga) am avut numeroase surse de informare in copilarie. Parintii, bunicii, majoritatea rudelor mele si unii dintre prietenii mei detineau biblioteci pe care le pot numi „vaste”.

Care crezi ca sunt calitatile pe care ar trebui sa le aiba un scriitor al genurilor fantastic, fantezie si orice gen care face apel la imaginatie? Cat conteaza studiul in paralel?
Talentul si imaginatia sunt, fireste, necesare.
La fel de necesare sunt, insa, o buna cunoastere a teoriei literare clasice (o atentie deosebita trebuie acordata diferentelor – esentiale! – dintre stilul beletristic si alte stiluri functionale ale limbii romane, cum ar fi, de pilda, cel publicistic ori cel stiintific, cu care primul este, deseori, confundat de catre amatori) si a scriitorilor clasici (lecturarea acestora – recomand editiile mai vechi, de obicei mai ingrijite din punct de vedere al traducerii si al redactarii – reprezinta cea mai buna metoda de a iti dezvolta stilul individual, vocabularul si tehnica narativa).

Oliviu Craznic este unul dintre cei mai valorosi scriitori contemporani si cu care ne mandrim ca il avem invitat in paginile revistei Famost.

Cum vezi/ cum simti in momentul de fata literatura SF in Romania? Unde ne situam si de ce crezi ca acest gen nu este in prim planul cititorilor asa cum merita, mai ales ca traim intr-o perioada in care stiinta si tehnologia au un ritm evolutiv galopant?
Literatura SF nu cred ca va ajunge vreodata in prim-plan, pentru ca este o literatura foarte complexa, nu o poate intelege oricine – si nu o poate scrie oricine.
Exista cativa scriitori de SF in Romania actuala care pot concura oricand cu cei de peste granita, uneori depasindu-i (avem, in momentul de fata, inclusiv remarcabile cicluri romanesti, semnate de autori precum Dan Dobos, Ciprian Mitoceanu sau Ana-Maria Negrila, ale caror cercuri de admiratori sunt in continua expansiune). Dar, pentru ca acest aspect sa se reflecte corect si in vanzari si in notorietate, ar fi necesar sa beneficieze de aceeasi promovare (efectuata de edituri, pe de o parte, si de presa culturala, pe de alta parte) de care beneficiaza colegii de breasla din Occident.

Care a fost prima scriere a lui Oliviu Craznic, fie ca a fost sau nu publicata? Ce te-a impulsionat sa o scrii si daca abordai din aceste genuri care te-au consacrat?
Daca ne referim la primele incercari, este dificil sa imi amintesc – exercitiile literare au facut mereu parte din viata mea (impulsul fiind rezultatul probabil al pasiunii pentru lectura despre care am vorbit mai sus).
In scoala generala, de pilda, eram foarte apreciat pentru compuneri.
Probabil prima mea scriere care merita mentionata a fost un roman planificat in cinci volume, dintre care am scris doua in timpul liceului (un proiect despre rivalitate in lumea afacerilor si a justitiei, asupra caruia, poate, voi reveni candva).
Cum goticul a reprezentat intotdeauna un segment important al lecturilor mele, firesc, si-a gasit locul si in (cam) tot ceea ce scriam: in proiectul mentionat, elemente gotice apareau sporadic in primul volum si capatau amploare in cel de al doilea (in urmatoarele, planul era ca goticul sa persiste, recapatand insa un caracter sporadic, deoarece intriga respectiva isi aflase, in mare parte, rezolvarea la finalul celui de al doilea volum).

Ar fi dificil de realizat filme dupa romanele tale? Care ar fi ingredientele/ elementele absolut necesare pentru ca filmele sa exprime exact ceea ce vrei tu sa transmiti?
In cateva randuri, oameni din lumea filmului si-au exprimat frumoasa intentie de a ecraniza unele dintre scrierile mele, efectuandu-se chiar cateva demersuri in acest sens (in tara si in strainatate).
Se pare insa ca o mare problema o reprezinta faptul ca majoritatea sunt scrieri de epoca – fiind mult mai usor si mai ieftin sa filmezi intr-un decor modern, cu costume moderne etc.
In ceea ce ma priveste, consider ca „ingredientul” esential pentru o ecranizare reusita il reprezinta oamenii: toti cei implicati in proiect ar trebui sa fie pasionati de acest tip de literatura, sa o cunoasca si sa o inteleaga, pentru a putea sa o transpuna corect pe ecran.

Oamenii sunt in general atrasi de misticism, de gotic, de partea intunecata si asta poate mai mult decat se afirma. Care ar fi explicatia ta pentru acest lucru?
Curiozitatea tipica speciei il determina pe om sa fie interesat de neobisnuit.
Cand acest neobisnuit implica divinul, devine misterios (a se vedea misterele crestine medievale, dar si sangeroasele misterii pagane antice).
Cand neobisnuitul este lipsit de elementul divin, devine, deseori, opusul divinului.
De la iluminism incoace si mai cu seama in postmodernism, omul a devenit interesat mai putin de crestinism (pe care deseori il respinge categoric) si mai mult de paganism ori de lipsa/opusul divinului. Astfel, stingand luminita din bezna, i-a ramas numai bezna.

Va invitam sa il cunoasteti pe omul si scriitorul Oliviu Craznic, sa faceti cunostinta cu universul sau si mai mult decat atat, sa incercam sa ne autoeducam si sa ne apreciem oamenii care au cu adevarat ceva de spus in mersul actualei societati!

Cand scrii, iei in calcul si aceasta atractie a oamenilor spre aceste directii? Sau scrii doar ce simti?
O iau in calcul – si incerc sa arat ca este gresita.
Scriu ceea ce cred eu ca ii poate face pe oameni mai buni – nu ce le-ar placea sa citeasca.

Cum reusesti sa impaci scrisul cu partea comerciala? Scrii tinand cont ca trebuie sa se si vanda?
Orice se poate vinde, daca te pricepi la comert. Iar daca nu te pricepi, nu o sa poti vinde nimic, niciodata.
Deci nu este necesar sa tii cont de partea comerciala cand scrii. Doar cand vinzi – dar vanzarea este treaba editorului.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit cand ai facut primii pasi in ale scrisului? Ce sfat ai da tu acum, cuiva care ar intentiona sa se apuce serios de scris?
Cred ca sfaturile cele mai bune ti le dai singur, dupa ce te informezi atent si cu discernamant.
Prin urmare, cred ca un scriitor aspirant poate gasi fara efort in acest interviu mai multe posibile „sfaturi”, ramanandu-i doar sarcina sa judece daca se potrivesc firii sale si daca ii pot fi utile.

Pe langa multe alte atributii, Oliviu Craznic este si critic literar. Cum te ajuta acest lucru in a-ti evalua ceea ce scrii? Aplici aceleasi filtre/ criterii de evaluare sau cu tine esti mai critic?

Continuarea interviului o regasiti in revista Famost editia iunie 2020 GRATUITA AICI!