Suflete de sticla. Traumele celor rataciti in trecut de Gaspar Gyorgy este una dintre cele mai bune carti citite in ultima perioada, titlul care se va regasi cu siguranta in topul personal al celor mai bune carti citite de mine in 2021. Cartea este aparuta la editura Pagina de Psihologie, care publica cele mai interesante titluri din domeniul psihologiei, psihoterapiei si dezvoltarii personale, iar autorul cartii, Gaspar Gyorgy, este psiholog clinician si psihoterapeut relational, presedintele Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie, cofondatorul platformei PaginaDePsihologie.ro si cel care a introdus conceptul de #RevolutiaRelationalainRomania. Gaspar Gyorgy este si autorul altor patru carti: Copilul invizibil (Editura Curtea Veche, 2016), Revolutia iubirii (Pagina de Psihologie, 2018), Mindfulness urban (Editura Curtea Veche, 2018) si Love is Fun (Pagina de Psihologie, 2018).
Inainte de a relata cateva detalii despre poveste, vreau sa punctez faptul ca pentru mine, personal, cartea aceasta a venit intr-un moment in care aveam cea mai mare nevoie de ea, dupa o lunga perioada de timp in care m-am invinovatit pentru lucruri pe care acum stiu ca n-as fi putut sa le schimb, deoarece nu depindeau de mine. M-a ajutat enorm sa clarific anumite aspecte, sa gasesc explicatii pertinente unor comportamente aparent de neinteles. Nu mi-a fost greu sa o citesc, desi pentru multi poate fi o lectura dureroasa si greu de asimilat, prin prisma faptului ca te trezeste, te face sa iti pui intrebari la care poate nu ai vrea sa afli raspunsurile, te face extrem de constient de multitudinea de cicatrici pe care le-ai acoperit la suprafata pentru a nu fi detectate de altii, inchipuindu-ti ca in acest fel nu le vei mai simti nici tu. Insa o trauma din trecut nu poate fi acoperita ori ascunsa, iar aceasta carte mi-a reamintit asta intr-un mod extrem de simplu, inteligent si frumos. Experientele negative pot fi doar acceptate, intelese si asumate, ca mai apoi sa poata fi vindecate, iar copilul nostru interior “reparat” si, in sfarsit, dupa mult timp, alinat.
Cand iti intelegi istoria personala, te eliberezi. Atunci realizezi ca nu se intampla totul din vina ta, ca nu-i ceva ce-ai fi putut schimba. Atunci realizezi ca totul este despre tipare si mosteniri, despre ce-ai invatat la nivel subconstient ca este si inseamna viata.
Atunci cand viata este dificila, nimic nu o face mai insuportabila decat minciunile in care am invatat sa traim.
De o profunzime care m-a emotionat pana la lacrimi, Suflete de sticla prezinta povestea de viata a lui Baltazar si a Silviei, un el si o ea care ne-ar putea reprezenta cu usurinta pe oricare dintre noi. Un Adam si o Eva ai lumii moderne, cu propriile suferinte si cruci de purtat, aflati la mana unui destin nedrept, prizonieri in propriile lor inchisori mentale, captivi intr-o lume superficiala, dura, falsa, lipsita de empatie, produsul unor familii disfunctionale, mostenitorii unor suferinte emotionale si a unor nesigurante comportamentale transmise din generatie in generatie.
Imbinand in mod ingenios naratiunea cu psihologia stiintifica, Gaspar Gyorgy dezvaluie cititorului detalii din viata celor doi protagonisti, povesti ce se intrepatrund uimitor de mult cu propria ta poveste, cititorule, ajungand poate in acel punct in care nu mai esti sigur daca citesti despre doua personaje fictive ori despre propria ta viata. Vei ajunge sa empatizezi cu cele doua personaje, sa suferi pentru ei, dar si pentru tine, sa dai aprobator din cap la anumite afirmatii pe care le vei simti ca facand parte din tine, caci povestea lor iti este dureros de familiara si iti aduce in suflet atat regret, cat si consolare, caci vei constientiza ca nu esti singurul pe lume care nu stie de unde sa se mai apuce si cum sa se vindece.
Silvia si Baltazar sunt doua suflete de sticla pe care viata, destinul, karma ori divinitatea, numiti-o cum vreti, ii aduce fata in fata cu scopul de a-si constientiza propriului sine si pentru a obtine o cunoastere mai profunda a celor de langa ei. Intalnirea lor, desi la prima vedere pare a fi o coincidenta, are un corespondent in limbajul de specialitate, prin folosirea termenului de sincronicitate, iar autorul explica ce presupune acest fenomen si importanta acestuia asupra experientelor interioare avute de cei doi protagonisti, experiente si schimbari care devin laitmotivul cartii. Astfel, Silvia este o avocata de succes, prototipul femeii frumoase, independente si singure, care emana la suprafata siguranta, profesionalism si o anumita duritate calculata. Baltazar este un psiholog dedicat, independent financiar insa dependent emotional, care nutreste un mare respect fata de toate formele de iubire, care stie cat de mult pretuieste iubirea in ziua de azi, dar si cat de complicata este aceasta si cat rau poate face daca nu este asumata, daca nu are o baza sanatoasa pe care sa se dezvolte. Ambii sunt adulti care s-au maturizat inainte de vreme, dar care din multe puncte de vedere au ramas niste copii pierduti in acel trecut defectuos din care nu stiu cum sa scape nevatamati.
Cu totii suntem oarecum rastigniti de catre cei care ne-au crescut ori ne-au ingrijit, chiar si cand acestia au avut cele mai bune intentii.
…