Teatrul Gulliver

Scrisori

Teatrul Gulliver

10

Text : Adina Mitrica


[dropcap custom_class=”bl”] De cand e lumea, oamenii au fost intr-o permanenta cautare de povesti si, spre binele lor, nicio nenorocire a istoriei nu le-a putut suprima aceasta nevoie de a-si pune intr-o armonie desavarsita gandurile, emotiile si tot spectrul de trairi care sa-i determine sa ignore o realitate care nu s-a aratat intotdeauna prietena. Cu siguranta, ceva din interiorul lor i-a indemnat sa nu paraseasca niciodata taramul minunat al basmelor, mai vechi sau mai noi, in care orice este posibil, in care pericolele sunt doar temporare, pentru ca, oricum, la sfarsit vine un erou nemaipomenit care are meritul de a restabili dreptatea si de a face ca binele sa iasa triumfator. [/dropcap]
Daca ar fi sa isi asume un moment de maxima sinceritate, acestia ar recunoaste ca, indiferent de varsta, sufletul le-a ramas copil. Si cum poti hrani un astfel de suflet, daca nu cu bucuria de a trai in file de poveste scrise de oameni mari, importanti, pentru alti oameni, mari si mici, deopotriva. Fiindca, ei bine, acesta este farmecul teatrului si, mai ales, al teatrului de papusi, de a face din fiecare individ varianta sa naiva, ingenua, atat de usor de fericit, atat de usor de pacalit, dar la modul sublim.
Catharsisul produs in fata unei opere de arta este, dupa cum se stie, leacul impotriva oricarei glume a vietii. Asa ca, pentru orice iubitor de frumos, exista un loc in care sufletul se izbaveste de orice patima, in care existenta capata sens, chiar si pentru cateva ore pe zi. Pentru galateni, locul acesta se numeste Teatrul Gulliver, un spatiu emblematic al orasului de la Dunare, cu o istorie care adaposteste copilaria, in sensul suprem al termenului, cu tot ce implica ea: pofta de viata, zambete, chicoteli si fericire ridicata la cote absolute!
O discutie cu domnul Eduard Şiu, directorul acestei institutii, este o ocazie de a ne privi in oglinda, de a ne interoga si de a intelege, in caz ca am uitat, ca modul prin care putem supravietui intr-o lume care tinde sa ucida sensibilitatea este prin cultura, indiferent de forma sa de manifestare. Cu putin noroc, aceasta ne poate intra in viata inca de timpuriu, prin spectacole care pun in scena exact acele povesti care ne vor crea, peste ani, cele mai frumoase amintiri!


Interviu Eduard Sisu

Teatrul de papusi Gulliver este una poate dintre cele mai vechi si de traditie institutii de gen din Romania! Care ar fi secretul longevitatii, mai ales ca, evolutia socio-culturala a avut de suferit foarte mult in Romania?
Secretul longevitatii noastre, la fel ca in oricare alta meserie sau domeniu de activitate, este sa fii cinstit si responsabil cu munca ta, sa te adaptezi cerintelor pietei, sa inovezi, sa dezvolti o comunicare frumoasa cu publicul tau, sa fii acolo unde este nevoie de tine … Trebuie insa, inainte de orice, sa iti iubesti meseria, sa fii disciplinat si sa incerci sa contruiesti mereu ceva nou, sa fii activ si competitiv!

Faptul ca ne despart 65 de ani de la infiintarea Teatrului Gulliver, pune o greutate mai mare pe umerii dumneavoastra? Simtiti ca in conditiile actuale, trebuie sa fiti mai buni, sa depasiti performantele generatiilor trecute? Ca trebuie sa reconfirmati ca sunteti o institutie de traditie?
Intr-adevar, in toamna anului trecut, am implinit 65 de ani de existenta si ne mandrim cu faptul ca suntem primul teatru profesionist de stat din orasul nostru si printre cele mai vechi din tara. Bineinteles ca trebuie sa confirmam, an de an, sa ne autodepasim si sa cautam mereu noi procedee de a ne face meseria cat mai bine. Faptul ca suntem invitati in fiecare an la cele mai importante festivaluri de teatru de animatie pentru copii din tara este o dovada ca avem spectacole competitive, dar ne si ajuta sa ne autoevaluam si sa reparam greselile.

Diversitatea spectacolelor abordate de dumneavostra, implicarea si efervescenta de care dati dovada, sunt de admirat … cu toate acestea, cum este publicul actual? Sunt copiii dornici sa vada acest gen de spectacole?
Oo, da! Copiii sunt atat de curiosi si de nerabdatori sa vada un spectacol cu marionete sau papusi, sa puna mana pe ele, sa fie cat mai aproape de scena, de Lup, Printesa sau balauri. Atat copiii, cat si parintii ne inconjoara cu toata dragostea si admiratia lor si ne bucuram de un public minunat aici, la Galati. Vin cateodata la acelasi spectacol de trei-patru ori si nu se satura sa il revada. Copiii sunt dornici de povesti, este o lume mereu vie, plina de surprize, care iti ofera nelimitate cai de explorare.

Mediul online isi pune amprenta din ce in ce mai mult in orice aspect al vietii noastre. In ce mod v-a afectat acest lucru activitatea si prezenta la spectacole?
Mediul online a revolutionat activitatile tuturor companiilor, din toate domeniile. Daca nu esti prezent in online, nu existi. Pe noi ne ajuta foarte mult si ne asigura vizibilitatea de care avem nevoie. Prin intermediul Facebook-ului comunicam zilnic cu spectatorii nostri si primim feedback instantaneu de la ei. Am incercat mereu sa venim in sprijinul sugestiilor transmise prin mesaje si comentarii pe pagina de Facebook si cred ca este foarte important ca ei sa stie ca parerea lor este importanta pentru noi.
Mediul online ne-a permis sa fim oriunde, a rupt bariere geografice si lingvistice si ne-a ajutat foarte mult mai ales in promovarea Festivalului Gulliver la nivel international. Este, fara doar si poate, cea mai buna modalitate prin care spectatorii nostri ajung sa ne cunoasca si sa fie mereu in contact cu noi.

Care sunt cele mai mari dificultati cu care v-ati confruntat sau cu care va confruntati in prezent?
Eu nu le-as numi dificultati, ci, mai degraba, provocari. Pentru ca este o adevarata provocare sa te lupti cu mentalitatea oamenilor. Si ma refer aici la mentalitatea celor care lucreaza in teatrele de stat de multa vreme, pe acelasi sistem si au capatat o gandire institutionalizata, prafuita si rigida, care se feresc de schimbari si autodepasire.
Pe de alta parte, in situatia noastra, avand in vedere ca nu avem propriul sediu, lipsa unei sali de joc pe care sa o putem folosi independent de alte evenimente si repetitii, naste dificultati cateodata.

Care sunt cele mai mari satisfactii pe care le resimt cei care fac parte din familia Teatrului de Papusi Gulliver?
Satisfactia suprema este bucuria (re)intalnirii cu publicul, cu zambetele acelea jucause ale copiilor si multumirea parintilor si a bunicilor care pleaca acasa tinand de mana un copil fericit. Am observat ca se intampla ca unul-doi copii sa vina insotiti de ambii parinti si de un bunic sau bunica, semn ca venitul la teatru este o bucurie pentru intreaga familie, un prilej de a petrece un timp armonios impreuna.

Cu ce performante va puteti mandri? Care ar fi cele mai semnificative din punctul dumneavoastra de vedere?
Cu siguranta, cele 25 de editii ale Festivalului International de Animatie “Gulliver” reprezinta o mandrie pentru noi, iar interesul crescut de care ne bucuram an de an din partea celor care doresc sa participe la Festival, confirma valoarea si prestigiul sau. In plus, faptul ca am reusit sa ne mentinem pe piata 65 de ani si sa fim competitivi, in contextul in care aproape opt ani nu am avut personalitate juridica proprie si nici spatiu de joc independent, ne-a dat o mare doza de perseverenta pentru anii ce vor veni. Din ianuarie 2018, ne-am recapatat personalitatea juridica, iar, in viitor, speram sa ne putem bucura si de un sediu propriu adecvat pentru sustinerea spectacolelor.

Cat de important credeti ca este un spectacol de papusi in educatia unui copil si cum credeti ca ii poate influenta conduita si dezvoltarea ulterioara? Cum credeti ca il poate ajuta?
Tuturor copiilor le plac povestile. Si nu doar copiilor, ci si adultilor, doar ca ei reactioneaza si se manifesta altfel in sala de spectacole. Noi credem ca, pentru a creste frumos, copilaria trebuie sa fie bogata in povesti, iar atunci cand sunt transpuse in imagini, sunete si tot felul de miraje ale scenei, iti doresti sa revii in aceasta lume magica a teatrului de animatie.
Noi avem o misiune foarte importanta, deoarece, contribuim la cresterea armonioasa a viitorilor spectatori-adulti si punem o piatra de temelie la construirea educatiei lor.

Este greu de gestionat – pentru cei din conducere – o astfel de institutie?
Este greu atunci cand trebuie sa te imparti intre repetitii, spectacole, evenimente, intalniri profesionale si responsabilitati administrative, si toate sunt urgente. Cateodata simt ca timpul se comprima nemilos de tare, dar imi place drumul pe care calc acum, mi-am asumat aceasta functie cu tot ce vine la pachet.
Este si frumos, mai ales atunci cand ai sala plina de copii si parinti care aplauda cu atata sinceritate munca unei intregi echipe, acolo este locul unde iti incarci bateriile pentru a depasi orice dificultate.

Cam cata munca este depusa pentru un spectacol? Cum decurg pregatirile, repetitiile, realizarea decorului?
In primul rand, se reuneste intreaga echipa artistica, actorii, regizorul, scenograful, corpul tehnic si atelierele cu care se discuta toate detaliile spectacolului.
Se da un casting pentru repartizarea rolurilor. Regizorul lucreaza apoi textul cu actorii, se stabileste ce se doreste de la piesa, care este abordarea si ce trebuie sa faca fiecare.
In timpul acesta, scenograful da in lucru la atelierele de croitorie, pictura, tamplarie schitele pe baza carora se ridica decorul, se realizeaza costumele. Muzica, de asemenea, joaca un rol foarte important in economia unui spectacol si se lucreaza la compozitia muzicala pana in cele mai mici detalii.
Repetitiile la scena se desfasoara dimineata sau seara, la foc continuu, pana in ziua premierei, cand se simte o efervescenta speciala in aer, pentru toti cei din teatru. Spectacolul ajunge sa se aseze, cum spunem noi, adica sa prinda forma lui cea mai buna, abia dupa vreo zece reprezentatii.

Cum ati caracteriza echipa Gulliver …
Echipa Gulliver este o familie mica si inimoasa, sudata si fidela!

Cate astfel de teatre de papusi pentru copii mai exista in tara si cum va diferentiati de ele? Care va sunt atuurile? Se poate vorbi aici de un mediu concurential?

Continuarea interviului in Revista FAMOST – editia aprilie 2018. Descarca GRATUIT Aici!

 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *