Tot mai multe dovezi arată că această formă de mișcare cunoscută de noi ca dans are numeroase beneficii pentru sănătatea creierului, poate ajuta la gestionarea simptomelor tulburărilor neurocognitive și de mișcare, inclusiv Parkinson, scleroză multiplă, Alzheimer, demență și leziunile cerebrale. Un studiu din 2021 aparținând Universității York a arătat că antrenamentul săptămânal de dans a îmbunătățit funcția motorie și viața de zi cu zi pentru cei cu Parkinson de la ușor până la moderat. Acest studiu se bazează pe alte descoperiri care arată cum activități care vizează echilibrul, coordonarea, flexibilitatea, creativitatea și memoria pot îmbunătăți și simptomele Parkinson.
Există specialiști în sănătate care lucrează cu cei ce au boala Parkinson doar folosind dansul. Progresele se vad, calitatea vieții este îmbunătățită… dar ce este diferit la dans comparativ cu alte exerciții fizice, mai ales că oferă atât de multe beneficii?
Dansul implică mai multe activități mentale complexe din diverse părți ale creierului, ceea ce poate duce la întărirea conexiunilor neuronale în diferite regiuni. Dansul are nevoie de mai multă putere cerebrală comparativ cu alte exerciții repetitive simple, fiind solicitant din punct de vedere cognitiv și fizic.
Oricine iubește anumite melodii, a simțit nevoia – câteodată irezistibilă – să se miște pe ritmul melodiei preferate, ceea ce arată că combinarea muzicii cu mișcarea poate îmbunătăți starea de spirit și reduce stresul. Lucrurile sunt și mai benefice când ai parte de puțină coregrafie, dansul necesitând învățarea unor tipare, impunând învățarea simetrică și asimetrică; îți cere amintirea anumitor secvențe. Toate acestea merg dincolo de dansul propriu-zis.
Alte sarcini precum treburile din bucătărie, mersul pe jos până la autobuz sau la cumpărături sunt mai ușor de realizat dacă sunt incluse în coregrafie.
În 2018, un studiu din Germania a încercat să afle cum funcționează acest mecanism; cercetătorii au efectuat scanări RMN ale unor adulți în vârstă care participaseră la unul din două programe pe o perioadă de șase luni. Un grup a practicat dansul, celălalt, exerciții tradiționale de ciclism și antrenamente de forță. Ambele grupuri și-au îmbunătățit nivelul de fitness fizic, dar dansatorii au dezvoltat mai multă substanță albă și cenușie în părțile creierului responsabile de procesele cognitive precum memoria de lucru, atenția și gândirea de un nivel mai ridicat. Ambele substanțe scad pe măsura ce îmbătrânim, ceea ce face ca comunicarea în creier să întârzie și anumite sarcini cognitive mai complexe și rezolvarea anumitor probleme să fie mai dificilă.
Împreună, cercetătorii au emis ipoteza că aceste modificări ale creierului contribuie la o neuroplasticitate sporită, care înseamnă capacitatea creierului de a forma noi conexiuni. Îți poți imagina creierul ca un oraș cu multe drumuri și conexiuni, plasticitatea creierului reprezentând capacitatea acestuia de a construi drumuri noi, de a le repara pe cele deja existente sau chiar de a schimba direcțiile de mers în funcție de cât sunt de solicitate acestea și de nevoi. Așa cum un oraș, în mod normal, se adaptează nevoilor oamenilor, așa și creierul se poate remodela pe baza experiențelor și învățării noastre. În timpul mișcării de dans îmbunătățirea numeroaselor beneficii are loc prin creșterea nivelului de plasmă sanguină BDNF, o proteină care joacă un rol esențial în dezvoltarea plasticității creierului.
În 2022, un studiu al unor oameni de știință de la Albert Einstein College of Medicine au descoperit că dansul de societate a fost asociat cu atrofia redusă a hipocampului, regiune cheie pentru funcționarea memoriei și care este afectată în mod special de boala Alzheimer. Dansatorii au fost comparați cu alți adulți de peste 65 de ani care au mers pe banda de alergare. Centrul memoriei dansatorilor nu se micșorează atât de repede, îmbunătățindu-le calitatea generală a vieții și reducând riscul potențial de demență.
Alte studii similare au arătat alte beneficii oferite de dans în cazul unor persoane cu afecțiuni de la scleroză multiplă și boala Huntington, până la autism și depresie. Se crede că terapia prin dans poate ajuta și persoanele cu leziuni cerebrale, reabilitarea bazată pe dans îmbunătățind mobilitatea, cunoașterea și starea generală de bine, conform unui studiu din Finlanda.
Pe lângă beneficiile fizice și neurologice, unul din cele mai bune beneficii mentale oferite de dans este acela că oamenii își acceptă corpul pentru ceea ce face și ceea ce nu poate face; această activitate distractivă înseamnă să te împrietenești cu corpul. În loc să ne controleze sau să ne repare corpul, dansul ne ajută să fim noi înșine cu bune și rele și să ne acceptăm așa cum suntem.
Dansul cu ceilalți îi face pe oamenii cu probleme să nu se simtă diferiți, ajută la combaterea singurătății și izolării pe care le provoacă viața cu o boală cronică. Permiterea acestor conexiuni mai largi este unul din motivele pentru care programele adresate celor cu Parkinson și scleroză multiplă s-au deschis tuturor. Dansul, pentru mulți aflați în aceste situații, a devenit vital pentru calitatea vieții, mai ales că le place; nu este ceva ce „trebuie” făcut.
Cu toate acestea, cercetătorii afirmă că sunt încă la început cu înțelegerea celor mai importante beneficii oferite de dans în scop terapeutic și că este nevoie de timp și studii mult mai ample pentru a confirma studiile prezente. De asemenea, sunt necesare studii suplimentare pentru identificarea celor mai eficiente mișcări de dans și frecvența cu care trebuiesc făcute. Nu este clar de asemenea nici cine ar beneficia cel mai mult, fie că vorbim de vârstă sau boală.
Pe de altă parte, cei care nu sunt atrași de dans, ar putea încerca tai chi sau yoga, iar în cazul situațiilor în care persoanele sunt timide, cursurile online pot diminua acest sentiment. Important este ca fiecare să se simtă bine în propria piele, să se implice cât mai mult pentru propria bunăstare și să exploreze posibilitățile nelimitate care pot face viața mai frumoasă pentru tot restul vieții.
