Un oras cu o istorie mareata, capitala in secolul al X-lea a Califatului de Cordoba, un oras aflat atunci intre cele mai mari din lume din punct de vedere al populatiei si un important centru politic, cultural si economic. Acum, frumusetea arhitecturii sale, vestigiile lasate de numeroasele popoare ce au locuit pe aceste pamanturi, de la romanii din antichitate, trecand prin perioada maura si ajungand in zilele nostre, fac, cu onoare, ca orasul sa fie inscris in Patrimoniul Mondial UNESCO.
Trebuie cunoscut faptul ca orasul Cordoba care se afla situat in sudul Spaniei la poalele muntilor Sierra de Cordoba – fosta capitala a Hispaniei din trecut – in vremea romana, si apoi avand tot titlu de capitala in timpul califatului maur, se putea mandri in acea perioada (aproximativ secolul al IX-lea – al X-lea), cu strazi pietruite si felinare stradale care iluminau noaptea, lucru extreme de rar in acea perioada.
De asemenea, in oras functionau peste 600 de moschei, 300 de bai publice, 80 de scoli pentru diferitele confesiuni conlocuitoare, 17 institute superioare de invatamant grupate in ceea ce avea sa devina Universitatea, alaturi de numeroase biblioteci si spitale. Toate, au facut din aceasta asezare, ceea ce maurii au denumit, si pe buna dreptate “podoaba lumii”.
In prezent, orasul este centrul administrativ al provinciei spaniole cu acelasi nume, numarand nu mai mult de 300.000 de locuitori, dar care a ramas in ciuda trecerii timpului, un oras fascinant si misterios, care lasa impresia ca isi pazeste cu strasnicie comoara cea mai de pret: trecutul sau de basm, izvorat parca, dintr-o poveste a celor “1001 de nopti”.
In topul atractiilor turistice ale orasului Cordoba se regaseste de departe Mezquita, sau Marea Moschee, cunoscuta pentru crestini si sub numele de “Catedrala Adormirii Maicii Domnului”, cel mai impresionant edificiu al comunitatii, cel mai vechi si mai semnificativ exemplu de arhitectura islamica spaniola. Lucrarile la constructia acestei magnifice opere arhitectonice, au fost incepute in timpul domnei primului emir musulman Abd Ar-Rahman, in jurul anului 784, cand acesta a ordonat refacerea din temelii a ceea ce a fost mai intai un templu roman si mai apoi o biserica vizigota.
Superba cladire edificata de arabi, era in acel moment cam la un sfert din suprafata ei actuala, deoarece, la constructia initiala, au fost adaugate pe rand si alte segmente in decursul mai multor perioade de timp. Ultima si cea mai importanta, a avut loc in anul 987, in partea de est a complexului, in timpul domniei emirului Al – Mansur, pentru ca in jurul anului 1009, intregul complex sa-si definitiveze forma.
In timpul Reconquistei spaniole, moscheea a sevit ca lacas de cult pentru crestini, iar cu incepere din sec al XVI-lea, in centrul moscheii, a fost ridicata o catedrala, iar pe laturile sale – mai ales cea de sud si de est, au fost contruite capele.
Uriasa moschee a fost ce mai mare din vremea sa in lumea musulmana, avand peste 175 m in lungime si 130 de metri in latime, si desi a fost reconstruita de mai multe ori, surprinde intr-un mod foarte placut privirea vizitatorului, printr-o coerenta absoluta intre partea sa exterioara si cea interioara. Segmentul crestin, se remarca prin amestecul de stiluri renascentist, gotic tarziu si baroc, iar elementul sau dominant este dat de catre Torre del Alminar, clopotnita inalta de peste 93 m a catedralei, care, in anul 1593, a luat locul vechiului minaret.
Aceasta domina intregul edificiu si este deschis vizitatorilor, care pot ajunge in varful turnului pe niste scari abrupte, de unde se deschide panorama deosebita data de gradinile interioare ale vechiului cartier din jurul Mezquitei, si de intreg ansamblul edificiului mai sus pomenit, deoarece lacasul de cult catolic, nu poate egala ca maretie si splendoare, moscheea.
Si pentru ca suntem la lacasuri de cult cu o importanta covarsitoare de-a lungul zbuciumatei istorii a orasului andaluz, nu putem sa ratam urmatoarea destinatie: Sinagoga din Cordob. Exemplu tipic pentru arhitectura evului mediu, a fost inceputa in anul 1315, sub directa indrumare a liderului spiritual din acea vreme – Isaac Moheb, si a fost finalizata undeva in jurul anului 1320.
Este singura sinagoga pastrata in Andalusia si reprezinta prin arhitectura sa, unul dintre cele mai deosebite locuri chiar si din intreaga peninsula iberica, accesul in edificiu facandu-se prin intermediul unei porti mici (simbolizand astfel dorinta omului de smerenie in fata Divinitatii), decorata in stilul “yeserias mudejares”, prin care se ajunge intr-o curte interioara si apoi in edificiul propriu-zis. Sala de rugaciune masoara in jur de 6,95 per 6,37 metri , iar prin partea de est se ajunge cu ajutorul unor scari in ceea ce se numeste “galeria femeilor”, locul unde stateau femeile ca sa asiste la efectuarea serviciului divin. Intre sala principala de rugaciune si aceasta galerie a femeilor, se gaseste un portic cu trei balcoane, iar intreaga constructie, este realizata din caramida.
Dupa anul 1492, datorita contextului social si politic, edificiul sinagogii a fost transformat in spital pentru oamenii cu boli incurabile in acea perioada (ex. lepra), iar in secolul al XIX-lea, a functionat ca institutie de invatamant, urmand ca abia in anul 1885 sa fie declarata Monument National.
Cladirea a fost supusa unui amplu proces de restaurare in anul 1929, urmat de un altul – in 1977, iar din 1985, se afla in circuitul turistic, avand in jur de 150.000 de vizitatori anual, si constituind, fie si numai prin aceasta, un loc important pe agenda turistica a oricarei persoane ce se afla in vacanta in aceasta zona.
Un alt reper important in peregrinarile turistice din acest oras, este nobila resedinta a Marchizilor de Viana, sau asa cum este cunoscut ca Palatul Viana sau Palatul Ordinului Religios al Treimii (ordin care conducea viata si activitatea membrilor aristocratiei care purtau acest titlu “de Viana”).
Palatul, la originea sa, a fost o cladire cu un caracter arhitectonic destul de auster, insa, de-a lungul timpului, numerose anexe au fost adugate, iar in interiorul complexului au fost amenajate numeroase gradini interioare. Aceste gradini au fost splendid decorate cu sculpturi, fantani arteziene, culturi de portocali si lamai, precum si alti arbori de esenta rara, si care, in prezent, fac deliciul turistilor care adora sa se plimbe prin ele, datorita atmosferei bogat inmiresmate.
Intreg Palatul cu tot cu cele peste 12 curti interioare, se intinde pe o suprafata de peste 6500 de metri patrati, iar in interior, sunt amenajate in cadrul vechilor saloane, numeroase expozitii, care pun in evidenta, cu mult rafinament, arta si maiestria artizanilor locali, deoarece aici sunt expuse multe obiecte ce tin de arta manufacturiera a prelucrarii marochinariei si pielariei, celebra in toata lumea.
Pe langa acestea, Palatul mai are si colectii de pictura si alte arte decorative, colectii de armament din cele mai vechi timpuri, trecand prin perioada Evului Mediu si a Renasterii, si ajungand in zilele noastre, precum si o splendida colectie de tapiserii si covoare de pret.
La categoria palatelor, mai trebuie adaugat si Castelul Regilor Crestini din Cordoba (Alcazar de los Reyes Cristianos), castel care la originea sa, a avut un caracter militar, ca si fortareata in timpul domniei Regilor Ferdinand de Aargon si Isabela de Castillia, “regii crestini”, de unde rezulta si denumirea pe care o poarta, dar care ulterior a fost transformat in resedinta regala si mai apoi, ca sediu al Inchizitiei Spaniole. Inchizitia i-a dat ca destinatie sa fie sediul tribunalului ecleziastic si mai mult decat atat, ca inchisoare, pentru cei care erau anchetati si condamnati de aceasta infricosatoare institutie.
Mult mai tarziu in secolul al XIX-lea, primaria orasului Cordoba, a hotarat ca maiestuosul si sobrul palat, care la randul sau este inconjurat de minunate gradini de pomi fructiferi si chiparosi in suprafata de peste 55.000 de metri patrati, sa fie muzeu si loc de promenada pentru locuitori si mai ales turisti.
Ca locuri foarte populare printre localnici si nu numai, se gaseste atat Plaza del Potro, discreta si cu un farmec aparte, care are in centru un vechi han ce s-a pastrat in forma lui initiala si care este pomenit de insusi Cervantes in opera sa memorabila “Don Quijote de la Mancha”, situata de-a lungul raului Guadalquivir, cat si mult mai celebra Plaza de la Corredera, aflata in centrul orasului, loc a numeroase ceremonii, festivaluri, si alte asemenea evenimente cu caracter public, printre care se numara coridele cu tauri, de unde i se trage si denumirea.
Aceasta din urma, construita intr-un stil flamboaiant baroc, cu fatadele caselor minutios lucrate si decorate, adaposteste numeroase arcade unde se gasesc cafenele, taverne tipice cu feluri de mancare specifice zonei, precum si o multitudine de mici buticuri in care artizani locali isi expun produsele confectionate, si care fac din piata, cel mai potrivit loc unde sa-ti petreci o dupa-amiaza de sfarsit de saptamana.
Alte locatii de interes turistic din Cordoba ar mai putea fi celebrul Pod Roman (Podul Roman-Puente Romano), primul de altfel, construit peste Guadalquivir, in secolul I e.n, de catre Legiunea a VII-a Hispanica si care are in mijlocul sau, statuia lui San Raphael del Puente Roman, statuie ce dateaza din secolul al XVIII-lea, iar la unul dintre capete se gaseste Puerta del Puente, o poarta in forma uni arc roman, si care in trecut era si poarta de intrare in centrul vechi al orasului.
Tot inclusa in circuitul turistic din Cordoba trebuie sa se gaseasca si o plimbare prin vechiul cartier La Juderia- care este inima orasului Cordoba, cartier ce dateaza tot din perioada stapanirii maure, dar in care erau majoritari evreii, cu o contributie insemnata la dezvoltarea orasului.
Tot din categoria locurilor populare de promenada, se inscriu cu un real succes atat Muralla de la Calle Cairuan, denumire data vechiului zid de aparate din partea de vest a orasului vechi, construit la originea sa de catre romani, in imediata sa apropiere existand si un loc care aminteste ca aici a locuit o perioada celebrul filosof Seneca, cat si Calleja de las Flores – Aleea Florilor, care este denumirea unei strazi din central orasului, intrata in anul 1994, in Patrimoniul UNESCO.
Unicitatea acestei strazi este conferita de faptul ca fiecare cladire situata pe aceasta strada este bogata ornamentata cu numerose specii de flori, fapt ce da zonei un aer plin de viata si de romantism, fiind preferata cuplurilor de vizitatori, aflate in luna de miere.
Aceste sugestii, ca si cele prezentate mai sus si inca multe altele, fac din orasul Cordoba – “Perla Andaluziei”, cum mai este el denumit, una dintre destinatiile de vacanta cele mai dezirabile, asa ca nu putem face altceva, decat sa lasam pe fiecare in parte sa descopere “comorile” acestui loc “de basm” si la unison cu localnicii, sa strigam “OLE!” .
Nusha Davilla
