Cand esti tanar, ai momente in care vrei sa ceri un sfat bun, sa auzi o opinie experimentata, simti nevoia unor discutii mature. Iti doresti sa discuti cu prieteni apropiati, cu persoane capabile sa poarte o astfel de discutie. Dar de ce sa nu faci acest lucru si cu parintii tai? Ce te impiedica?
In majoritatea cazurilor, parintii isi iubesc copii neconditionat, chiar daca tu incerci sa te distantezi din diferite motive: ai impresia ca nu te inteleg, ca nu fac indeajuns pentru tine, ca nu isi iau rolul de parinti in serios, ca nu au fost alaturi de tine cand ai avut tu nevoie!
Dar te-ai gandit ca nu ai comunicat cu ei? Ca ai pastrat sau ai “impus” tu insuti o anumita distanta, ai pus o bariera intre tine si ei, sau mai rau, te-ai interiorizat fara a avea un motiv total justificat?
Cand prietenii nu au nicio solutie sau se indeparteaza cand ai nevoie de ei, te poti baza pe parinti, iar daca le ceri sfatul, asta nu inseamna ca te comporti ca un copil! Le poti cere parerea si sa nu ii asculti, nu esti obligat sa faci ceea ce iti sugereaza. Iata mai jos ce iti sugeram in eventualitatea in care doresti sa discuti cu parintii:
– Incercati sa discutati cu parintii in fiecare zi despre lucruri banale, lucruri care fac parte din viata de zi cu zi; indiferent ca vorbiti despre ce veti manca seara la cina, sau ce a facut vecinul, discutati! Mentineti relatia vie!
– Cand aveti un subiect mai dificil, indicat ar fi sa mergeti pe exemplele altora sau pe intrebari adiacente, gen: ‘pentru tine cum a fost?’, ‘tu cand erai de varsta mea, cum ai procedat?’, ‘crezi ca ar fi bine sa?’. Amintiti-le parintilor ca si ei au avut varsta voastra, au avut necunoscute si au intampinat dificultati!
– Daca exista un subiect dificil si credeti ca doar unul dintre parinti ar putea sa fie mai receptiv si va simtiti confortabil discutand, atunci nu ezitati! Discutand, va veti apropia mai mult de el si veti avea un adevarat prieten si aliat!
– Foarte important este locul si momentul potrivit pentru discutii mai serioase de la care tu chiar vrei sa primesti ceva; in masina, cand sunt pe graba spre serviciu sau ii vezi obositi sau nervosi dupa o zi de munca, nu sunt cele mai indicate momente. In cazul in care chiar arde, incearca o introducere, pe un ton calm, linistit si din care sa inteleaga ca ai o problema care nu prea suporta amanare.
– Esti tentat sa respingi anumite “povete” primite din partea parintilor, dar asa cum sunt ei receptivi la ceea ce ai tu de spus, asa ar trebui si tu sa iti acorzi timp de gandire si analiza la solutiile gasite de ei
– Daca totusi consideri ca parintii nu sunt tocmai potriviti sau vizati sa te inteleaga, indreapta-ti atentia spre altcineva, dar tot o persoana matura. Ia in considerare faptul ca si ei au trecut prin aceleasi etape si au avut aceleasi dileme ca si tine, iar sfatul lor sincer si experimentat, poate fi trecerea ta din stadiul de adolescent in stadiul de adult!
Voi ce fel de relatie aveti cu parintii si cum abordati problemele pe care le aveti?
