Cunoscut drept „mătasea vegană”, cupro este partenerul ideal pentru zilele toride, oferind o senzație de răcoare instantanee la contactul cu pielea. Originea sa este la fel de fascinantă ca textura sa: este o fibră regenerată, obținută prin procesarea ingenioasă a linterului de bumbac – acele fibre fine, mătăsoase, care rămân pe semințele de bumbac și care, altfel, ar fi pierdute. Astfel, dintr-un rest agricol, ia naștere o țesătură de o finețe rară, capabilă să respire odată cu tine și să te însoțească cu grație de la o cafea matinală pe o terasă însorită, până la o cină sofisticată sub cerul liber.
Ce este Cupro?
Cupro este o fibră regenerată, obținută printr-un proces chimic ingenios care transformă deșeurile de bumbac într-o țesătură de lux. Mai exact, materia primă este reprezentată de linterul de bumbac – acele fibre scurte, mătăsoase și pufoase care rămân atașate de semințele de bumbac după ce fibra lungă a fost extrasă pentru industria textilă clasică. În mod normal, acest linter ar fi fost considerat un simplu deșeu agricol, însă tehnologia a permis transformarea lui într-o fibră continuă și fină.
Nevoia care a dus la crearea cupro a fost dorința de a obține o fibră care să imite mătasea naturală, dar la un cost de producție mai mic și cu o rezistență mai mare. Rezultatul a fost o țesătură care combină ce este mai bun din ambele lumi: finețea și luciul mătăsii cu respirabilitatea și ușurința de îngrijire a bumbacului.
Istoria și invenția
Deși pare un material de ultimă generație datorită popularității sale recente în moda sustenabilă, cupro are o istorie de peste un secol.
Procesul de fabricare a fost inventat în Germania în anul 1897 de către Max Fremery și Johann Urban. Aceștia au descoperit cum să dizolve celuloza de bumbac într-o soluție cupramoniacală (cupru și amoniac), de unde provine și numele materialului: cupro.
Deși a apărut în Europa, perfecționarea și dominanța globală au venit din Japonia. În 1931, compania japoneză Asahi Kasei a început producția sub numele comercial de Bemberg. Chiar și astăzi, Japonia rămâne liderul mondial în producția de cupro de cea mai înaltă calitate, procesul lor fiind unul de tip „circuit închis”.
De-a lungul deceniilor, fabricile s-au extins, însă Japonia a rămas punctul de referință pentru inovație, urmată de unități de producție care au adoptat standarde ecologice riguroase în Europa și Asia.
Cupro este considerat un model de excelență în economia circulară datorită naturii sale de material regenerat. Prin transformarea acestui reziduu într-o țesătură premium, cupro închide ciclul de producție. Mai mult, unitățile de producție moderne, în special cele din Japonia, utilizează sistemul menționat mai devreme – de „circuit închis”, unde substanțele chimice necesare dizolvării celulozei sunt recuperate și reutilizate în proporție de aproape 100%, minimizând impactul asupra mediului.
Primele apariții și designerii care l-au consacrat
Deși a fost utilizat inițial în principal pentru căptușeli de lux (datorită proprietăților antistatice), cupro a făcut tranziția către exteriorul pieselor vestimentare pe podiumurile marilor case de modă.
Case precum Giorgio Armani și Hugo Boss au fost printre primele care au adoptat cupro pentru a oferi costumelor și rochiilor acea fluiditate specifică mătăsii, dar cu o rezistență structurală superioară.
Designerii care pun accent pe minimalismul sofisticat au integrat constant acest material în colecțiile lor.
- Rick Owens – cunoscut pentru utilizarea materialelor inovatoare și a texturilor neconvenționale, a integrat adesea cupro în piesele sale cu drapaje complexe.
- Stella McCartney – ca pionier al modei sustenabile, a explorat diverse fibre celulozice regenerate, inclusiv cupro, pentru a evita utilizarea produselor de origine animală.
- Donna Karan – a utilizat acest material pentru a crea piese care să flateze silueta feminină prin fluiditate și finețe.
Astăzi, cupro nu mai este doar o „căptușeală ascunsă”, ci vedeta prezentărilor de modă, fiind ales de branduri de lux pentru rochii de seară, bluze delicate și piese de tip loungewear sofisticat.
