Suntem intr-o perioada in care a spune “imi pare rau”, a-ti cere scuze in general, se face in alt mod: mustrarile de constiinta se fac in masa, iar in viata de zi cu zi gasim scuze mai multe ca niciodata. De la a te intersecta cu scuze ca ai stat prea mult la masa, pana la scuze ca ii ceri cuiva sa indeplineasca sarcinile de pe fisa postului de la locul de munca. Ne gasim de multe ori in situatia in care oamenii isi cer scuze inainte de a spune ceva sau ca simti un anumit lucru intr-un anumit mod, care ar parea ca nu se incadreaza in anumite standarde.
Pe de alta parte, atunci cand intr-adevar ai facut un lucru cu adevarat gresit, abia scoti din tine niste scuze elementare, apar orgoliul, discutiile controversate din mintea ta. De aici acest dezechilibru a expresiei „imi pare rau”, care pare a nu avea nicio logica.
Specialistii din domeniu afirma insa, ca a „plasa” scuze la inceputul fiecarei propozitii, nu doar ca invalideaza scuzele in sine, dar poate altera imaginea de sine si poate minimiza lucrurile importante pe care vrei sa le zici. Aceasta este o situatie cu efecte de boomerang, intre scuzele rostite foarte des si retinerea de a spune „imi cer scuze” – cand intr-adevar este cazul, situatii care au efect asupra relatiilor personale si asupra respectului de sine.
Scuzele sunt cele mai bune instrumente sociale de care dispunem, ajutandu-ne sa pastram relatii bune cu cei din jurul nostru, un lucru fundamental pentru om ca specie. Studiile sociale au aratat ca creierele umane sunt conectate pentru a se asigura ca interactiunile sociale evolueaza usor, ceea ce explica de ce o scuza este „declansata” mai mult din reflex decat din constiinta. Nu suntem nici cea mai rapida specie si nici cea mai puternica, dar faptul ca traim astazi in comunitati mari si dese de oameni cu care comunicam atat fizic cat si online – mai mult decat niciodata, duce la dezvoltarea noastra si a relatiilor interumane, scuzele si afirmatiile gen “imi pare rau” facand parte naturala din acest flux.
Rezultatele studiilor au aratat ca nu doar acele scuze politicoase si fara sens au un rol esential in a ne ajuta sa ne intelegem cu strainii, dar ca motivul se afla inradacinat in chimia creierului. Conform studiilor in care le-au fost scanate creierele unor persoane care au primit scuze, s-a observat ca este activata o zona a creierului responsabila de empatie, a hormonului dragostei – oxitocina. Cand cineva isi cere scuze fata de tine, te simti imediat mai putin stresat, agresivitatea scade si devii mai deschis. Cel ce ofera scuze, are parte de un efect puternic al stimei de sine si iti permite – din multe puncte de vedere, sa iti pastrezi o imagine mai buna.
De asemenea, cand te scuzi prea mult sau prea putin, acest lucru poate afecta sanatatea mentala, prea multe scuze fiind contraproductive, un cost al perceptiei competentei tale. A-ti cere scuze de fiecare data cand trebuie sa suni pe cineva sau sa le ceri prietenilor ceva, te poate pune intr-o lumina nefavorabila, mai ales in cazul femeilor, care au tendinta de a-si cere scuze mai des comparativ cu barbatii.
Barbatii nu evita sa isi ceara scuze, ei doar au un prag mai inalt pentru anumite situatii pe care ei le considera a necesita scuze. Exista o legatura intre impactul sanatatii mentale a acestui comportament cu sindromul impostorului. A simti ca trebuie sa-ti ceri scuze de fiecare data pentru orice, este o manifestare a fricii, a indoielii de sine si a lipsei de incredere, care poate avea legatura cu sindromul impostor si care afecteaza disproportionat femeile. Si, din nefericire, simti nevoia de cat mai multe scuze, ceea ce te poate face sa cedezi efectelor sindromului impostorului.
Dar, exista si acele momentele in care “imi pare rau” si scuzele raman undeva blocate, iar a te scuza pentru jigniri mai mari, se pot simti greu, deoarece este reflectata o anumite imperfectiune in caracterul tau si facand acest lucru, iti asumi responsabilitatea si recunoasterea a ceea ce ar putea fi un viciu fundamental, incompetenta, judecata slaba, neincredere. Iar aceste lucruri sunt dificil de confruntat, datorita stimei de sine; prea multe defecte percepute, duc la scaderi ale stimei de sine pe termen lung. In continuare, acest lucru este legat de depresie, in care, o persoana nu se va mai place, va tinde sa creada ca valoarea lui ca om este una scazuta si va fi din ce in ce mai dificil sa aiba incredere in propria gandire si sa lupte pentru greselile din trecut; se simte o anumita rezistenta in a te scuza in cazul unor astfel de situatii.
Persoanele care au instincte mai mari de auto imunizare, adica cei care au investit in modul in care sunt perceputi de altii, sunt mai putin susceptibili sa isi ceara scuze cand au facut ceva gresit. De aceea, este rezonabil ca iti pasa mai mult de cei apropiati tie, decat de cei cu care te intersectezi la cumparaturi, de exemplu.
Un proces incomod, dar extrem de important, este asumarea unei greseli facute, scuzele oferite la momentul respectiv, un simplu “imi pare rau”, putandu-te ajuta sa treci dincolo de ea si sa diminuezi efectele greselii. Pe de alta parte, cu cat amani acest moment si eviti asumarea responsabilitatii, cu atat situatia devine mai stresanta si cel mai probabil, vei interioriza orice mesaje rele in ceea ce te priveste. In locul unei situatii normale, a unei greseli naturale, totul se transforma intr-o situatie despre tine, despre cat de rau esti ca om, lucru cu reale consecinte mentale.
Intr-o perioada in care celebritati, branduri, folosesc scuzele formale pentru absolut orice sau pentru propria imagine, cuvantul „scuze” nu doar ca isi pierde sensul si adevarata valoare, dar face rau si adauga stres acolo unde nu este nevoie de asa ceva. Cei care sunt in atentia publicului, sunt atat de precauti in aceasta privinta, exista o teama atat de mare de a nu fi judecati sau interpretati gresit, incat incep prin a-si cere scuze chiar inainte de a avea loc respectiva situatie.
