Ligia Peters este psiholog clinician, psihoterapeut si neurochange trainer. A urmat scoala romaneasca a psihologiei, avand cei mai buni mentori care au inspirat-o sa mearga mai departe in descoperirea acestui domeniu, sa duca practica si experienta la urmatorul nivel. Ligia Peters s-a format in NeuroChange, alaturi de profesori din Statele Unite si Australia. Aceasta etapa profesionala i-a permis sa duca practica la un alt nivel si sa poata genera cele mai bune rezultate pentru clienti, prin combinarea celor doua abordari ale psihologiei umane.
Femeia si mama, Ligia Peters iubeste viata si mai ales oamenii, astfel ca pasiunea pentru psihologie trece dincolo de profesie si este mai degraba o vocatie. Abordeaza in practica evaluarea personalitatii si lucreaza cu tehnici menite sa identifice conflictele interne ce duc la un dezechilibru intre dinamica sufletului si cea a mintii. Vocatia ei are la baza valorile si principiile dezvoltarii si autodesavarsirii umane. Un interviu exclusiv pentru minte si suflet!
Majoritatea oamenilor se tem sa mearga la psiholog. De unde vine aceasta teama?
Sunt foarte multi oameni care vor sa vina la terapie si au cu adevarata nevoie de suport terapeutic, dar este de inteles de ce pot avea o oarecare retinere pentru a solicita acest tip de ajutor. Inceputurile psihoterapiei, ale “terapiei prin vorbire” au fost initiate de medicul psihiatru Sigmund Freud care a pus bazele acestui domeniu, ocupandu-se mai mult de patologii si de psihoterapia de profunzime, adica psihanaliza. Pe vremea aceea doar medicii psihiatrii puteau sa faca aceasta profesie, mai tarziu, psihologul american Carl Rogers, fondatorul terapiei umaniste si centrate pe client a inteles nevoia oamenilor de a avea acces la terapie, chiar daca nu era in sfera de influenta a medicilor psihiatri. Asa a luat nastere psihoterapia si consilierea psihologica pentru oamenii care nu aveau neaparat nevoie de a merge la psihiatru sau care nu se confruntau cu probleme grave de personalitate, ci doar sustinere pentru a depasi situatiile de impas din viata lor. Este posibil ca multi dintre noi sa avem in minte imaginea pacientilor lui Freud care cer ajutor psihoterapeutului si sa nu ne identificam cu aceasta situatie sau sa credem ca daca vom ajunge la terapie vom descoperi despre noi “adancimi” din subconstient pe care ne este frica sa le accesam. De foarte multe ori ne gandim la terapie cum ca ar fi o “ancora” a oamenilor “slabi” pentru ca noi ar trebui sa fim puternici si sa stim lucruri despre noi despre care nu ne-a invatat nimeni, nu am avut niciodata ocazia sa intelegem functionalitatea creierului nostru sau despre emotiile si trairile noastre, despre temperamentul si personalitatea noastra, despre provocarile vietii si multe alte lucruri care necesita o intelegere foarte profunda. Aici intervine si scurta istorie pe care o are tara noastra in acest domeniu al sanatatii care a inceput sa prinda un oarecare contur abia in perioada post comunista.

Oamenii se tem sa se deschida in fata unui strain, sa vorbeasca despre subiecte vulnerabile care ii pot face sa se simta inconfortabil, nu vor sa se gandeasca la evenimentele negative si incearca sa le minimalizeze sau sa le evite. Suportul terapeutic este confidential si securizant emotional, de aceea este o ocazie foarte potrivita sa iti dai voie sa accepti ideea de a te lasa pe mana unui specialist.
Oamenilor le este frica de schimbare si de a incepe sa ia decizii pe care le amana de mult timp. Orice situatie care nu mai corespunde nevoilor de dezvoltare si crestere a individului nu poate fi evitata sau minimalizata pentru ca va produce efecte negative ce vor afecta persoana si pe cei din jurul ei. Primul pas este aceea de a o constientiza, intelege cum s-a produs, ce factori au contribuit la mentinerea ei si care ar putea fi un plan realist si realizabil de schimbare tinand cont de resursele disponibile ale persoanei si posibilitatea de a dobandi noi deprinderi de a ajunge sa-si dezvolte altele.
Un alt motiv este frica de a fi judecat sau diagnosticat de catre terapeut plecand de la ideea ca o data ce ti-a fost pus un diagnostic il ai pentru toata viata fara a putea fi remis. Din cele peste 300 de tulburari mentale doar un foarte mic procent sunt cele care au grad de remitere scazut. Terapia ajuta in peste 90% din cazuri. Frica de terapie este in aproape toate cazurile bazata pe erori de rationalizare, preconceptii si credinte pe care le-am adoptat inconstient pentru ca beneficiile terapiei sunt foarte multe si cel mai bine este sa discuti chiar cu un terapeut de toate aceste frici pe care le ai in ceea ce priveste inceperea terapiei.
Cum decurge o sedinta la psiholog?
Pentru a merge la terapie nu trebuie sa ai probleme foarte grave, este bine sa incepi de acum, sa iei la cunostinta de posibili terapeuti cu care poti discuta la nevoie sau de ce nu pentru a analiza daca directia in care merge viata ta este cea pe care ti-ai dorit-o. Alegerea psihologului poate incepe cu o cautare si o informare despre competentele si calificarile lui, varsta, sex, locatia unde isi desfasoara activitatea. Dupa ce ai facut o alegere sau ai primit o recomandare despre terapeut, iti poti face o programare. Din timpul conversatiei iti poti face o idee daca este sau nu persoana potrivita pentru tine, apoi ii poti spune in linii mari motivul pentru care soliciti terapie, iar el te poate informa despre calificarea si expertiza lui in problema ta. Durata sedintei de terapie este de obicei de 50 de minute, dar aceasta poate varia bineinteles in functie de formarea terapeutului.
…