Pierderea auzului poate fi o problemă foarte apăsătoare dacă avem parte de aşa ceva, auzul fiind unul din cele mai interesante simţuri ale omului. Procesul în sine este foarte interesant, de la vibraţia sunetelor până la traducerea lor din creier. Călătoria unui sunet de afară până la ureche şi creier este destul de elaborată şi durează doar câteva milisecunde.
Undele sonore intră în fiecare ureche şi face timpanul subţire ca o hârtie să vibreze. Aceasta vibraţie mişcă două oase mici ce stau în spatele ei şi încep să danseze sincronizat cu vibraţiile undelor sonore. Un al treilea os sta împotriva a ceea ce este cunoscut că cohlee (componentă a urechii interne, alcătuită dintr-un canal gros răsucit în spirală) şi începe să vibreze şi el, de aici, lucrurile devenind mai interesante. Cohleea este de mărimea unui bob de mazăre, este umplut cu lichid şi are forma unui melc. Este căptuşită cu zeci de mii de celule subţiri ca firele de păr, acoperite de tuburi miniaturale numite stereocili. Acest al treilea os bate pe cohlee că o bătaie la uşă, lichidul din interior se leagănă, iar celulele subţiri se ondulează că anemonele de mare.
Astfel, sunt eliberaţi neurotransmiţători chimici ce declanşează mesaje electrice ce sunt transmise prin nervii auditivi în cortexul auditiv al creierului, ce traduce codul electric în semnificaţii cu sens.
Stereocilii şi celulele subţiri au o durată de viaţă limitată şi începem să ne pierdem auzul datorită uzurii de-a lungul anilor, aceasta fiind cea mai întâlnită cauză care duce la pierderea auzului şi este cunoscută ca prezbicuzie. Dacă această formă este uşoară până la moderată, anumite consoane sunt mai dificil de înţeles, formula “ce faci tu?” fiind auzită ca “… e … aci … u“.
Conform World Health Organization 1,5 miliarde de oameni suferă de pierderea auzului, număr ce poate ajunge la 2,5 miliarde sau 1 din 4 persoane până în 2050. Oamenii care suferă de pierderea auzului profund pot avea parte de implanturi de cohlee, o variantă electronică – o combinaţie între un transmiţător şi procesor care este plasat în spatele urechii, un receptor fiind introdus chirurgical sub piele.
În afară de pierderea auzului legată de vârstă, mai sunt câteva tipuri, mai puţin frecvente. O formă reversibilă – dacă este tratată devreme – este pierderea auzului neurosenzorial, aceasta putând avea loc brusc sau de-a lungul a câtorva zile. Cauzele pot fi diversele infecţii, traumatisme craniene, tulburări autoimune şi adesea afectează doar o ureche. Această situaţie poate fi soluţionată cu corticosteroizi – medicamente ce luptă cu inflamaţia, reduce umflarea şi îţi ajută corpul să lupte împotriva bolilor. El este fie injectat în ureche sau administrat oral sub formă de pastile, el putând reduce sau chiar inversă pierderea auzului, dar doar dacă este administrat rapid.
Din nefericire, mulţi oameni au avut parte de o pierdere bruscă a auzului la o ureche şi au crezut că nu au nimic; partea bună este aceea că există un astfel de tratament care îţi poate readuce auzul, dar dacă aştepţi prea mult, pierderea poate fi definitivă. Pentru cazurile moderate, aparatele auditive funcţionează destul de bine conform celor ce le poartă, doar că mulţi afirmă că în locurile în care există zgomot, a decodifica vorbitul este destul de dificil.
Multe persoane, având o stare de sănătate stabilă, se întreabă dacă pierderea capacităţii de a auzi sunete este o problemă atât de mare, mai ales că ea este atribuită îmbătrânirii. Adevăratul impact al pierderii auzului a fost subiectul multiplelor cercetări care au arătat că aceasta nu e doar ceva supărător, ci o problemă reală de sănătate ce poate duce la anxietate şi probleme cu somnul.
Persoanele cu pierderea auzului sunt supuse riscurilor bolilor mintale, un studiu ce a analizat 35 de studii ce implicaseră aproape 150000 de oameni, arătând că pierderea auzului în cazul adulţilor în vârstă duce la depresie. Se bănuieşte că aceste persoane nu ies din casă şi într-o formă sau alta se izolează, nu socializează, ceea ce duce la creşterea sentimentelor de singurătate. Ajungându-se la forme mai accentuate, izolarea adânceşte aceste sentimente, astfel că se poate ajunge la o creştere a riscului de dementă.
O analiză din 2022 publicată în The Lancet a identificat 12 factori de risc modificabili în ceea ce priveşte demenţa, clasând pierderea auzului ca fiind semnificativă pentru persoanele de vârstă mijlocie. Astfel, sunt recomandate folosirea aparatelor auditive pentru atenuarea efectelor cognitive negative. Legătura este aceea că cei care socializează mai puţin au mai puţine conversaţii solicitante din punct de vedere cognitiv. Conform studiilor şi analizelor, cei cu pierdere uşoară a auzului au şanse de două ori mai mari să dezvolte dementă, cei cu pierdere moderată de trei ori mai mare şi cei cu pierdere profundă de 5 ori mai probabilă.
Şi chiar dacă aparatele auditive nu pot inversa lucrurile sau nu pot oferi aceeaşi calitate, s-ar putea să ne ajute la prevenirea efectelor asupra sănătăţii mintale.
În schimb, sunt în lucru alte modalităţi pentru a ajuta oamenii să îşi regenereze celulele cohlee şi stereocilii pentru refacerea auzului. Mulţi cercetători s-au inspirat din regatul animal în sensul că, acestora, când le scade auzul, încep să le crească şi să li se regenereze celulele, astfel că ele pot auzi iarăşi în doar câteva săptămâni. Acesta este un lucru asemănător cu regenerarea celulelor pielii la oameni, ceea ce înseamnă că oamenii ar putea auzi iarăşi natural, putând distinge vorbirea de sunetul de fond.
Acest lucru e posibil prin valorificarea propriilor gene. Jumătate din cazurile pierderii auzului legată de vârstă are o componentă genetică şi graţie tehnologiei, există un entuziasm deosebit ca testarea genetică va oferi soluţii de revenire a auzului în mod personalizat. Oamenii de ştiinţă spera că cei ce suferă de această problemă să se bucure de alte soluţii decât cele ce au legătură cu implanturile cohleare şi aparatele auditive. Folosirea tehnologiei genetice pentru creşterea celulelor pierdute este una din soluţiile vizate, în timp ce alţi cercetători merg pe mâna unei forme de chimioterapie.
În paralel cu evoluţia tehnologică, opţiunile mecanice sunt mai bune acum că niciodată. Aparatele auditive de ultima generaţie au cunoscut multiple îmbunătăţiri de-a lungul timpului, un singur exemplar de astăzi fiind echivalentul a şapte-opt aparate auditive într-unul. Una din caracteristicile importante ale acestora este faptul că pot comuta singure în funcţie de mediu; îşi schimbă modul când eşti în maşină şi asculţi muzică, schimbându-se iarăşi când eşti pe stradă sau într-un restaurant.
Reducerea zgomotului este iarăşi o caracteristică importantă la care s-a lucrat în ultimul timp, îmbunătăţindu-se de asemenea şi capacitatea microfoanelor de a-şi schimba direcţia automat. Şi poţi face un exerciţiu imaginativ, vizualizând mai multe aparate auditive care se mişca fără probleme înainte şi înapoi. Este inclus şi Bluetooth-ul care poate fi conectat la telefon şi poţi avea şi parte de conversaţie şi să asculţi muzică; există şi posibilitatea să te conectezi la o aplicaţie şi să reglezi setările auditive convenabile. Se aşteaptă de asemenea că următoarele aparate auditive să aibă senzori biometrici, asta însemnând că ele ar putea măsura bătăile inimii şi temperatura corpului, ceea ce are o acurateţe mult mai mare comparativ cu ceasurile care fac asta la încheietura mâinii.