Vestea ca Zina Dumitrescu a disparut, m-a bulversat, am simtit sub impulsul momentului sa astern omagiile mele chiar de aseara. Se pare totusi ca a trebuit sa astept o noapte pentru ca eram atat de dezamagita de mine, incat nu am reusit! De ce? Pentru ca in ultimii ani mi-am tot propus sa ajung sa o vizitez si nu am reusit, stiind cat de mult s-ar fi bucurat de orice vizita. Sorin Marcus era singurul de la care mai aflam vesti despre ‘mama Zina’ sau ‘mama modei romanesti’ asa cum i se mai spunea.
Culmea este ca singurul lucru care nu imi place, in general, este acela de a ne aminti de oameni atunci cand nu mai sunt. Consideram ca avem mereu timp suficient. Uneori insa timpul este cel mai mare dusman al nostru!
Am cunoscut-o pe Zina Dumitrescu pe cand aveam doar 19 ani! Dupa un calcul simplu da … am in spate ani de cariera. A fost mentorul meu si reperul meu in moda. Pe vremea aceea se facea moda adevarata si nu oricine avea curajul sa intre intr-un domeniu considerat de multi, sacru! Peste ani, am ajuns sa imi fie rusine de meseria care m-a consacrat. Dar acesta este o alta poveste!
Fiind o fire ambitioasa, implicata si inventiva, i-am atras atentia Zinei, fiind mai tot timpul in preajma ei. Am fost protejata ei ca si Catalin Botezatu. Doar ca el, fiind barbat, avea alte deschideri fata de mine si uneori tindeam sa cred ca il prefera mai mult.
Timp de aproape 8 ani cat a tinut emisiunea ‘Ceaiul de la ora 5’ prezentata de Marina Almasan la TVR, am fost pe platoul de filmare atat ca invitat la rubrica de moda, cat si ca ‘ajutor’ pentru Zina Dumitrescu, avand legitimatie permanenta de intrare. Atributiile mele erau simple in conditiile in care la momentul acela nu erau atatia ‘creatori’, ‘designeri, ‘stilisti’, una dintre atributiile mele fiind aceea de a procura invitati la rubrica de moda, de a stabili tinuta pe care o va imbraca Marina, etc. Nu permanent, ci atunci cand Zina nu avea pe cineva. Dat fiind ca lumea modei nu era asaltata si nu gaseam uneori invitati, eu eram mereu de rezerva, fapt pentru care o data pe luna, maxim la doua luni, eram prezenta cu cate o mini-colectie de 7-8 tinute. Reclama ce la momentul respectiv, cera extraordinara.
‘Ceaiul de la ora 5’ a fost doar o parte a activitatii mele la TVR, eu fiind cam tot atatia ani alaturi de trio infernal asa cum imi place mie sa spun, alaturi de trei grei ai televiziunii publice la ‘Muzica, Spectacole, Varietati’, Titus Munteanu, Ana Potra, dar mai ales omul care m-a sustinut neconditionat, Eugen Dumitru.
Nu am vrut sa fie nici stire, nici un articol ca toate celelalte scrise cu ocazia decesului Zinei … poate mai degraba un fel de scrisoare. Scriu pentru ca sufletul mi-o cere, desi m-as fi bucurat sa ii aduc zambetul pe buze printr-un interviu in viata.
Obisnuita cu interviurile, atentia presei si nu numai, Zina Dumitrescu si-a trait ultimii ani retrasa de tot ceea ce a legat-o de viata si cariera, intr-un azil. Chiar daca a avut toate conditiile necesare, pofta si cheful de viata erau tot mai mici cu trecerea timpului. Este foarte greu pentru cineva care a fost in permanenta in centrul atentiei si care a fost foarte activ, sa duca o viata monotona si lipsita de adrenalina.
Zina Dumitrescu, fire energica, expansiva si imprevizibila, a dus pe culmile modei romanesti zeci de modele, tinute si a scris istorie. A fost mentorul catorva designeri, pe care i-a lansat si multi dintre ei au ramas fideli acestui domeniu: Romanita Iovan, Dana Savuica, Bianca Brad, Melek Ament, Catalin Botezatu. Zina si-a inceput cariera in moda ca model, ulterior fiind omul din spatele Casei de moda Venus, la 30 de ani devenind director. Tot la aceeasi varsta, a si nascut unicul sau copil – Catalin Negreanu, din prima casatorie cu regizorul Marin Negreanu. A fost maritata de 3 ori, iar cu ultimul sot a fost impreuna 26 de ani. Am avut placerea nu numai sa-l cunosc pe Catalin Negreanu. ci si sa colaboram, acesta fiind la randul sau model; imi prezenta tinutele.
Zina Dumitrescu semana foarte bine cu bunica din partea tatalui, care a fost o contesa poloneza si pe care o chema tot Zenobia, nume care apartinea si Zinei de fapt. S-a lasat de drept pentru a face teatru la clasa lui Pop Martia, dreptul terminand mai tarziu la dorinta parintilor. Prietena si colega cu actrita Stela Popescu, in primul an de facultate a fost selectata de Fabrica de Creatie pentru a fi model. De la teatru pana la moda, nu a fost decat un pas, intrucat ea realiza multe dintre tinutele necesare reprezentantilor. In ’67 la Moscova, in Piata Rosie, s-a desfasurat primul si unicul congres mondial de moda unde a cunoscut pe Coco Chanel.
Viata Zinei a fost una tumultuoasa, dedicata si palpitanta. Era o onoare sa te afli in preajma ei si multi isi doreau asta. Daca ii intrai in gratii, te puteai considera norocos. Avea momente in care daca vroia sa te ignore, reusea cu brio. Chiar si eu am trecut spre surprinderea mea printr-un asemenea episod, la inceputul colaborarii mele cu ea.
Ma aflam la un eveniment monden la Hotel Intercontinental prin ’94, unde fusesem invitata chiar de directorul hotelului de atunci, intrucat in ’93, avusesem lansarea mea oficiala la Sala Ronda si ramasesem in relatii de colaborare. Am avut ocazia de a ma afla printre oameni minunati si importanti din toate domeniile. Intrucat la astfel de evenimente este ca si acum, foarte importat sa legi cat mai multe contacte inaintea de a incepe evenimentul propriu zis, Zina Dumitrescu m-a ignorat total facandu-se ca nu ma vede, desi imi dadusem silinta sa o salut de doua ori. Pana ce … chiar directorul executiv al Hotelului Intercontinental, nestiind ca ma cunosc cu ea, sa ma cheme in cercul lor de discutie, astfel reusind sa fac cunostinta cu tot grupul.
Mama Zina, din nou spre surprinderea mea, a inceput sa ma laude spunand ca sunt o noua speranta a modei romanesti si sa aduca tot felul de vorbe frumoase la adresa mea. O istorioara care, iata, ma marcheaza si la mai mult de 25 de ani, de la lansarea mea.
Singurul meu regret fata de ea?
Ca nu m-a ajutat mai mult … si stiu ca putea.
Dupa cei mai bine de 8 ani de televiziune si inca cativa de colaborari diverse alaturi de ea, mi-a propus sa lucrez pentru Bote … fapt ce mi s-a parut umilitor la vremea aceea, desi de-a lungul anilor, am lucrat pentru multi designeri, case de moda, etc, in diverse formule de colaborare. M-a facut sa consider oportun sa imi iau zborul si catre alte usi, astfel, reusind sa mai adaug trepte in plus carierei mele.
Am ramas insa in continuare, in relatii de colaborare si chiar foarte bune!
Am sa inchei prin a-mi exprima parerea mea personala a starii de la an la an, tot mai proasta a Zinei. In afara faptului ca activitatea, viata si atentia de a care a avut parte de-a lungul vietii, acum era practic inexistenta …
Drum lin catre ingeri mama Zina !
Cu drag in amintirea ta, Beatrice Lianda
Text : Beatrice Lianda Dinu
Foto : Arhiva personala
Foto : sursa Google
