Am stat de vorbă cu Crăița Taralungă, creatoarea hub-ului cultural independent Kog7, despre curajul de a construi locuri vii, despre dialogul dintre artiști și public și despre rolul esențial al culturii în viața orașului.
Cum ai descrie, într-o propoziție, scopul și sufletul spațiului Kog7 Culture Hub?
Kog7 Culture Hub s-a născut ca un spațiu de întâlnire a sufletelor iubitoare de frumos. Am vrut să creăm un loc în care arta să se poată manifesta în toată plenitudinea ei.
Ce te-a inspirat să creezi acest hub cultural în inima Bucureștiului?
Saloanele interbelice, cu efervescența lor de viață culturală, unde creația era la ea acasă.
Cum vezi relația dintre spațiul fizic și programul cultural pe care îl dezvoltați?
Plecând de la ideea saloanelor interbelice, ne-am dorit un spațiu viu, în care arta plastică să se îngemăneze cu muzica, dansul și poezia, evident aduse în contemporan, la preocupările generației de azi. În acest sens, pe lângă expozițiile de artă plastică, organizăm și seri de poezie, lansări de carte, concerte, performance-uri ori ateliere creative.
Ce loc ocupă arta contemporană în contextul vieții urbane din București, din perspectiva ta?
Mă bucur să văd că arta contemporană începe să își găsească un loc din ce în ce mai important în contextul vieții urbane a Bucureștiului, că tinerii își găsesc din ce în ce mai mult limbajul de exprimare prin artă – de la muzică, dans și pictură, inclusiv cea murală, care, după părerea mea, dă o față nouă unui București uitat de autorități.
Kog7 Culture Hub găzduiește tot felul de evenimente – expoziții, vernisaje, pop-up-uri, performance-uri. Cum alegeți proiectele care vă reprezintă?
Cu sufletul. Desigur, există o colaborare permanentă cu partenerii mei, Cristian Colonaș, curatorul tablourilor care sunt expuse și Ioana Căpanu, PR și organizator de evenimente. Este important ca fiecare eveniment pe care îl găzduim să atingă o coardă a sufletului nostru; astfel vom ști să transmitem această vibrație și publicului care ne trece pragul.
Care este legătura dintre comunitate și programul cultural? Există un dialog permanent cu publicul?
Absolut. Pe lângă echipa noastră, avem un dialog permanent cu mica comunitate de artiști și iubitori de artă creată în jurul nostru, astfel încât să construim un program cultural cât mai aproape de sufletul și de nevoile lor.
Ai un proiect, un vernisaj sau un moment din activitatea Kog7 Culture Hub de care ești cu adevărat mândră? Ce ai învățat din acel moment?
Toate evenimentele au fost o oglindire a sufletului meu, însă proiectul care “vine să îmi însineze înserarea” unor zile mai grele, cum frumos spune Ungaretti, este “Partituri Vizuale – capodopere din colecții particulare”. A fost o expoziție de o zi, cu scopul de a aduce pentru prima dată în fața publicului o selecție impresionantă de lucrări provenite din colecții particulare. Marea majoritate a acestor opere au fost expuse în premieră absolută, oferind o ocazie unică de a redescoperi bogăția și rafinamentul artei românești din secolul XX. Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Francisc Șirato, Samuel Mutzner, Ion Țuculescu, Marcel Iancu, M. H. Maxy, Victor Brauner, Doru Bucur, Aurel Cojan, Wanda Sachelarie Vladimirescu și alți importanți reprezentanți ai artei românești au oferit o călătorie vizuală prin stiluri, epoci și viziuni artistice, reafirmând bogăția și diversitatea patrimoniului plastic românesc. Și pentru ca toți acești mari maeștri meritau nu doar un spațiu, ci și o atmosferă pe măsură, am avut onoarea de a avea atât un vernisaj, cât și un finisaj acompaniate de muzicienii festivalului SoNoRo, aflat la cea de-a douăzecea ediție, precum și de Taraful Tudorel Paganini. Să vezi și să auzi dialogul dintre un țambal și un Stradivarius, pe o “scenă străjuită” de Grigorescu, Pallady și Aman, înconjurat de oameni care se bucură împreună cu tine de această simfonie de emoții, este cumva o răsplată onorantă a efortului depus. Ce am învățat din acest moment? Că oamenii sunt frumoși, că există bunătate, prietenie și frumusețe în lume.
Care sunt, în opinia ta, cele mai mari provocări pentru un hub cultural independent în București?
Eterna provocare: finanțarea. Dar mie îmi plac provocările. Evident, încă nu avem un public de artă ajuns la maturitate, iar susținerea acestui spațiu exclusiv din fonduri private este o provocare. Din acest motiv, în tot programul expozițional și artistic încercăm să includem atât o latură educativă, cât și una recreativă.
Mulți oameni încă se simt reticenți să intre într-o galerie sau să participe la un eveniment artistic – ce sfat le-ai da celor care simt curiozitate, dar și teamă?
Eu sunt – sau, mai corect, eram – primul om dintre acei mulți. Din acest motiv am creat spațiul ca o locuință, astfel încât cei care ne calcă pragul să se simtă ca acasă. Sfatul meu este să își creeze în propriile case o “galerie” de artă; astfel nu se vor mai simți stingheri într-o expoziție sau la un eveniment artistic.
Cum poate arta să devină mai accesibilă pentru un public larg, fără să-și piardă profunzimea?
Bună întrebare, la care cred că am răspuns deja prin spațiul multicultural Kog7 Culture Hub. Pentru a deveni mai accesibilă, arta are nevoie să coboare de pe piedestalul elitist și să comunice și cu “omul de rând”. Îmi vine în minte Casa Regală Britanică, ca exemplu, care știe să rămână aristocrată chiar dacă se dezvăluie ca “ființă umană”, cu slăbiciuni și defecte.
Ce planuri aveți pentru Kog7 Culture Hub în 2026 și dincolo de 2026?
Visul nostru este să scoatem Kog7 Culture Hub și în afara spațiului Kog7, să replicăm atmosfera Kog7 și în alte locuri, unele mai puțin ortodoxe. În acest sens, suntem în discuții pentru mai multe colaborări, pe care vi le vom dezvălui la timpul potrivit.
Dacă ai putea invita o singură persoană (artist, curator, filosof, muzician) să coordoneze o serie de evenimente la Kog7 Culture Hub, cine ar fi și de ce?
Mi l-aș dori pe Salvador Dali. Mi se pare cel mai liber și creativ spirit al secolului trecut, care nu a avut nicio teamă de oprobiul societății.
Ce înseamnă pentru tine “spațiu cultural” în 2025/2026 – și cum crezi că poate evolua această idee în următorii ani?
Spațiul cultural, în opinia mea, trebuie să renunțe la barierele zidurilor și să iasă în stradă – la figurat, dar și la propriu. Există o mare apetență pentru frumos în aceste perioade tulburi, iar arta trebuie, cumva, să își dreagă glasul și să înceapă să se facă auzită în piețe, în rândul mulțimilor, nu doar prin mici saloane, șușotită de niște cucoane la ceai.
Kog7 nu este doar un spațiu cultural – este un loc viu, în care fiecare expoziție, concert sau atelier devine un dialog între oameni și artă. Pentru mine, felul în care Crăița și echipa ei construiesc acest hub vorbește despre curaj, despre bucuria de a crea și despre nevoie de frumos în viața noastră de zi cu zi. Este un reminder că arta nu există doar pe pereți sau în pagini de catalog, ci în gestul de a te opri, a privi și a simți împreună cu ceilalți. În Kog7, comunitatea și creativitatea respiră împreună, iar asta este, cred, cea mai frumoasă formă de dar pe care arta ni-l poate face.
