Cine este Alexandra Damaşcan-Armegioiu în business şi dincolo de el?
Sunt o româncă foarte mândră de ţara ei. Sunt mamă, soţie, soră şi nepoată, doctorandă în Mine, Petrol şi Gaze. Provin dintr-o familie cu renume în industria petrolieră, astfel că încă de la începutul pregătirii mele didactice, standardele şi aşteptările familiei pentru realizările profesionale au fost destul de ridicate şi amplu dezbătute. Am primit o educaţie strictă dar echilibrată, fiind crescută în spiritul corectitudinii şi a adevărului.
Ce a atras-o pe Alexandra Damaşcan-Armegioiu la domeniul energetic şi de cât timp activezi aici?
Oricât de mult aş fi vrut să stau cât mai departe de industria energetică, tot nu am reuşit să o fac. Deşi, iniţial am urmat cursurile Facultăţii de Politici Economice, am ajuns să mă întorc la meseria care îmi fusese de mult întipărită în destin – inginer petrolist.
În urmă cu mai bine de 16 ani, îmi amintesc că am avut primul meu interviu mai serios, cu o firmă canadiană de petrol şi gaze care dorea să intre pe piaţa din România. Am fost la interviul respectiv pregătită ca pentru examenul de BAC; eram la curent cu toate datele de producţie ţiţei şi gaze naturale din România, importurile şi exporturile la zi, reglementările legislative şi tehnice în vigoare, date financiare despre taxe specific industriei petroliere, redevenţele şi tarifele de transport, absolut tot ce credeam eu la vremea respectiv că ar “da bine” şi aş putea spune o poveste frumoasă … aveam atâta încredere în mine, îmi repetasem toate răspunsurile şi îmi imprimasem prezentări luate din rapoartele altora companii de profil … a fost perfect până când m-am prezentat. Începusem să îmi spun povestea, când văd cum CEO-ul şi CFO-ul cu care am avut interviul de angajare, începuseră să se uite ciudat unul la celălalt: ei vorbeau în Franceză şi se asteaptau ca eu să fi ştiut acest lucru. Cred că s-a văzut că m-am blocat timp de 10 secunde, însă mi-am revenit şi am continuat interviul stresandu-mă să îmi auto-traduc în mintea mea din Engleză în Franceză, toate datele şi noţiunile tehnice de specialitate, jargonul de foraj, explorare şi exploatare. Atunci am avut prima lecţie de business: nu presupune că le ştii pe toate, nu începe un proiect cu îngâmfare şi fii mereu conştient de limitările tale!
La prima vedere, pare un segment potrivit mai degrabă bărbaţilor. Dar prima vedere nu este niciodată realitatea. Totuşi, cu ce provocări te-ai confruntat în acest business?
Multă vreme, industria de petrol şi gaze a fost dedicată bărbaţilor din perspectiva durităţii muncii şi a extenuării fizice. Însă, în timp, procesele, procedurile şi perspectiva business-ului s-a dezvoltat şi switch-ul s-a făcut de la muncă fizică la cea mentală, creativă, strategică şi logică. Mai concret, dacă acum câteva decenii, operaţiunile petroliere erau la foc continuu, acum este nevoie de o foarte mare analiză şi o îmbinare multi-disciplinară de excepţie, în detaliu şi granulară. Nu există o persoană să le ştie pe toate, nu se poate ONE MAN SHOW. Doar având o echipă bine proporţionată şi foarte perspicace se poate atinge performanţa.
Provocările pe care le-am confruntat au fost în paralel cu timpurile trăite: dacă acum 15 ani era de neconceput pentru o femeie să stea pe platforma de foraj, acum este un lucru absolut firesc să existe egalitate de gen profesională.
Ce presupune activitatea ta profesională?
La bază, eu sunt inginer petrolist, însă ca manager, trebuie să mă gândesc la toate aspectele business-ului meu, începând de la relaţii cu publicul până la fiscalitate. Dacă nu sunt la curent în timp real cu toate schimbările mediului în care operăm, cu predicţiile economice şi cu stadiul competitorilor, pot pierde foarte repede acel moment când trebuie acţionat, schimbat sau pus pauză.
Activitatea mea profesională implică supervizarea tuturor operaţiunilor de explorare, evaluare şi dezvoltare a hidrocarburilor dintr-o zonă anume, fie că vorbim la nivel naţional sau internaţional. De la întâlniri, prezentări şi discuţii cu principalii investitori ai companiei, până la alegerea tubulaturii pentru conductele de transport bifazic, în vederea obţinerii debitului optim de exploatare al unui câmp petrolier.
În câte ţări are operaţiuni compania internaţională pe care o reprezinţi?
Avem operaţiuni în Africa, birouri în UK, Canada dar şi Cipru. Niciodată operaţiunile dintr-o anumită regiune, nu vor semăna cu cele din altă ţară. În industria noastră, materia primă care ne asigură venitul se află sub pământ, în diferite structuri geologice, care necesită timp îndelungat, studii elaborate şi foarte multă muncă pe teren, pentru a putea fi identificate şi exploatate. De aceea, în cadrul companiei, când vine vorba de un proiect însemnat, important şi critic, nu contează în ce ţară ne aflăm, fiecare va contribui în măsura sa la planificarea şi dezvoltarea proiectului în sine.
Cum arată echipele pe care le conduce Alexandra Damaşcan-Armegioiu?
Echipa operaţională este situată la punctul de extracţie şi condiţionare a hidrocarburilor exploatate, iar echipa administrativă, financiară, juridică şi comercială, se află la sediul principal al companiei. Consider că este absolut necesar ca cei de la sediul principal să meargă frecvent să vorbească şi să vadă cu ochii lor ce fac colegii de la operaţiuni, astfel încât să îşi înţeleagă unii altora priorităţile, dead-line-urile şi obiectivele ce trebuiesc atinse. Degeaba spun eu că raportul de producţie trebuie trimis în fiecare dimineaţă până în ora 09.00, dacă nu le şi arăt colegilor motivul pentru care acest lucru nu este unul absurd. Operaţiunile au loc 24/7, astfel încât nu există pauze sau timp-mort, totul trebuie să decurgă lin şi fără întreruperi.
Cum îţi selectezi personalul?
În primul rând, nu am făcut niciodată discriminări în funcţie de sex sau etate. Deşi este un domeniu mai dur şi văzut oarecum mai exclusivist, selecţia şi angajarea personalului s-a făcut mereu în funcţie de experienţa profesională, dar şi de dorinţa, ambiţia şi determinarea angajatului de a învăţa. Astfel că, printre angajaţii noştri se numără atât proaspeţi absolvenţi de facultăţi tehnice, dar şi studenţi în anul II la drept. În echipa operaţională din România, avem peste 35% din angajaţi, domni pensionari care doresc să îşi continue activitatea în câmpul muncii, fiind profesionişti desăvârşiţi, cu foarte multă experienţă, care au reuşit să mă înveţe şi pe mine multe din secretele industriei extractive şi de prelucrare a hidrocarburilor.
Folosim foarte mult mediul on-line pentru postarea anunţurilor de angajare, apelăm şi la companii de headhunting, dar nu în ultimul rând primim recomandări pentru potenţiali viitori colegi.
Cum se împarte timpul tău de lucru între biroul de la Bucureşti, deplasările prin ţară şi întâlnirile cu reprezentanţii companiei din afară României?
În timpul operaţiunilor de importanţă maximă sunt dedicată 100% în zona în care are loc proiectul în sine, indiferent de care ţara vorbim.
Când sunt în România, recunosc că majoritatea timpului îl petrec în Bucureşti, la sediul principal, deoarece am încredere deplină în colegii de la punctele de extracţie şi prelucrare, pentru a nu fi necesară prezenţa mea constantă pe teren.
În afara ţării, întâlnirile sunt dictate de momentul din timpul anului în care ne aflăm, fie că vorbim de audit, întâlniri cu investitorii, şedinţele consiliilor de administrare sau stabilirea, discutarea şi aprobarea bugetelor şi operaţiunilor petroliere pentru anul următor.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpini în relaţia cu statul?
….
