Ana Maria Ducuta si-a inceput cariera la varsta de sapte ani cand era singurul copil din Romania angajat a unui post de radio, moderand propria emisiune la radio in direct, de 3 ore.
De asemenea, de la varsta de zece ani Ana Maria Ducuta a fost colaboratoarea ziarului „Concret”, unde a publicat o serie de articole saptamanale, care au ajuns mai tarziu sa fie publicate in prima sa carte „De la radio… in lumea povestilor pentru cei mari”. In timpul liceului, Ana Maria a initiat primul grup de teatru in limba franceza, grup care a participat la numeroase festivaluri, la nivel national si in strainatate. Ana Maria a scris teatru absurd in franceza, iar piesele sale au fost puse in scena la multe festivaluri locale din Romania. Jucand si scriind teatru, Ana a publicat prima sa carte la nivel international in 2012, scrisa in limba engleza, „Teatru absurd contemporan: Iubeste-ma, dar nu te indragosti”. In prezent Ana Maria este prezentatoarea emisiunii “Drumul catre noi“ – Canal 33.
Buna ziua si bine ai venit in paginile Revistei Famost!
Bine te-am gasit, multumesc pentru invitatie.
La ce varsta ai pasit in lumina reflectoarelor? A fost greu sa te faci remarcata?
Nu a fost ceva ce mi-am propus. Sunt oameni care povestesc ca si-au dorit mereu sa fie celebri, stiau ca vor avea o meserie care sa implice o anumita expunere. Eu nu mi-am dorit asta, a fost ceva care a venit: mi-a placut sa vorbesc mereu despre ce simt (de fapt, uneori vorbesc prea mult dar sper eu, nu si fara rost?)) si am simtit mereu nevoia sa impartasesc cu ceilalti ce simt si ce gandesc. Si prin intermediul emisiunilor mele am putut face asta.
Ce amintiri are Ana Maria Ducuta de la inceputul carierei sale?
Imi aduc aminte de treptele infinite pe care le urcam in fiecare sambata si duminica ca sa merg sa fac emisiunea la Radio Campus. Stiu ca aveam o geaca foarte lunga (pentru ca imi e mereu frig) si mi se parea ca intru in alta lume. Ca plecam de acasa cineva si cand ajungeam acolo la radio in direct deveam nu altcineva, ci o versiune completa de-a mea. A fost o experimentare a identitatii mele care m-a ajutat enorm. Aveam mereu invitati copii, faceam concursuri si dadeam premii reviste sau bilete la teatru. Era o nebunie sa gasesti sponsori pentru emisiune, cumva eram responsabila pentru ce se intampla, chiar daca primeam ajutor si mama ma ajuta enorm. Au fost momente cand eu eram si in regie si la microfon pentru ca nu venea nimeni sa deschida radioul duminica (asta cand eram in liceu). Presiunea cand esti in direct e mare, dar asta face ca totul sa fie mai frumos, totul curge fara vreun plan prestabilit.
Ce amintiri ai de la prima ta transmisiune in direct?
Mi-a placut foarte mult, nu intelegeam neaparat ca eu sunt auzita de atat de multi oameni, eu eram bucuroasa de ceea ce faceam si doar asta conta.
Ce a insemnat pentru tine primul format de emisiune pe care l-ai moderat?
A insemnat foarte mult, pentru ca am invatat sa fiu disciplinata. Disciplina este un aspect esential pentru orice vrei sa faci in viata, si cu cat vine mai devreme si mai natural, cu atat mai bine. Stiam ca trebuie sa-mi fac lectiile seara in weekend, pentru ca diminetile eram la radio.
Cine te-a indrumat in cariera ta pe care ai inceput-o la 7 ani?
Mama mea. Cine ma indruma si acum, farul meu calauzitor si ingerul meu pazitor. Orice, oricand, oricat, e acolo pentru mine. Si reciproca e valabila.
La 7 ani, Ana Maria Ducuta a avut prima emisiune de radio in direct, de 3 ore, sambata si duminica. Ce ne poti spune despre aceasta experienta? Cine ti-a fost mentor? Cum ai reusit sa tii in frau 5 ani de zile o emisiune de direct la o varsta atat de frageda?
Era extrem de solicitant, dar in acelasi timp nu mi-as fi dorit sa fac altceva. Sunt lucruri care te aleg si lucruri pe care le alegi tu. Daca alegerea e reciproca, atunci se intampla magia.
La varsta de 10 ani erai colaboratoarea ziarului Concret. Ce scriai? Aveai o rubrica?
Da, aveam rubrica mea si se numea “Atentie, vorbim noi.”. Era perspectiva unui copil despre tot ceea ce mi se parea mie ca e important sau conteaza: Despre felul in care adultii tratau copii, despre istoria Romaniei, despre societate si regulile ei.
Ce amintiri ai de cand prezentai emisiunea ,,Campusul copiilor’’?
Am amintiri frumoase. Totul s-a intamplat natural si mi-a adus multe invataminte.
Ai avut un idol? Cine a fost acela?
Mama mea.
Cu ce prezentator tv din strainatate empatizezi?
Nu am un prezentator preferat.
Care a fost cel mai fericit moment din cariera ta? Povesteste-ne cateva amanunte!
Cel mai fericit moment din cariera mea a fost cand am facut propria emisiune la postul de televiziune local, Antena 1. Era cu si despre copii. Apoi au mai fost cateva momente, cand am fost invitata la emisiuni la ProTv, Antena 1, PrimaTV, reportaje despre activitatea mea de la radio, despre mine. Era o experienta unica atunci.
Care a fost cel mai trist moment din cariera pentru Ana Maria Ducuta?
Au fost mai multe. Si asta pentru ca in aceasta meserie nu gasesti mereu empatie sau compasiune. In special cand eram copil, simteam o anumita presiune din partea adultilor cu care lucram, si au fost momente cand am luat-o de la capat lasand in urma proiecte la care am lucrat cu drag. Insa, de cand sunt adult, pot spune ca nu am avut momente triste in cariera mea, chiar am intalnit doar oameni care m-au potentat si ajutat si am lucrat cu drag impreuna.
Au fost momente in care ai vrut sa renunti la aceasta cariera?
Da. Am si renuntat. Cariera este ceva total neimportant. Are zero relevanta in viata noastra. Doar orgoliul ne spune ca ea conteaza. De fapt, orice este in afara esentei tale divine este doar un ambalaj, un carton. Cariera se rezuma la cantitatea de suflet pe care o depui si la cat de multa iubire trezesti in ceilalti. In rest, cariera nu exista.
Astazi poti sa fii cineva, maine nu te mai cunoaste nimeni. Si tu ce faci? Cine esti? De aceea, orice atasament trebuie tratat cu seriozitate. Eu am lucrat de la sapte la 17 ani in mass media, apoi am facut facultatea, timp in care am scris, pentru doua reviste, una din Bruxelles si alta din Berlin (One Europe si Europe and me). Articolele erau pe teme politice, sociale, culturale. Asta nu pentru ca am terminat Facultatea de Stiinte Politice in limba engleza, la Universitatea din Bucuresti si cumva lucrurile erau conectate cu ce studiam. Am revenit acum doi ani, cu emisiunea, dar nu pentru ca mi-am propus, ci asa s -a intamplat. Eu nu consider ca am o cariera, am fost pasionata de ceva si m-am potrivit cu ceea ce viata mi-a pus in intampinare atunci.
Ce parere ai despre ceea ce promoveaza acum televiziunile? Cu ce se diferentiaza fata de perioada in care tu te-ai lansat?
Televiziunile promoveaza fix ceea ce vedem la nivelul societatii. Daca oamenii ar fi interesati-majoritar – de cercuri de lectura si literatura, am vedea la TV aceste cercuri. In teza de doctorat chiar am studiat cum prezinta presa de la sfarsitul secolului al XIX- lea si inceputul secolului XX fenomenul spiritist. Si ce crezi? In presa sunt articole despre ce ii apasa pe oameni: de la discutii literare la spiritism si economie. Presa reflecta interesele si activitatile oamenilor. De aceea nu trebuie sa ne plangem de ceea ce vedem la TV. Ci sa ne uitam la propriile preocupari si mai ales sa selectam din tot ce ne este prezentat doar ce e conform cu adevarul nostru interior.
Crezi ca televiziunea poate fi educativa pentru publicul larg?
….
