Analiza vizuala de cele mai multe ori, duce la formarea unei opinii legate de cele mai simple si directe observatii legate de o anumita persoana. Ochiul este acela ce scaneaza, iar primele perceptii sunt cele aparute la nivel vizual, mai apoi abia urmeaza descoperirea celorlalte componente identitare ale unei persoane. De obicei, suntem atrasi de oameni asemanatori noua si reticenti la cei ce se deosebesc de noi. Astfel, putem afirma ca identitatea vizuala este de fapt primordiala in procesele de stabilire a relatiilor sociale. Desi prioritara, analiza vizuala poate de cele mai multe ori, sa ofere informatii absolut eronate.
Pentru ca este una dintre componentele de baza ale definirii identitatii personale, ma voi referi in continuare la moda si vestimentatie din perspectiva in care ele devin incarcate de continut la nivel individual si social. Vestimentatia a devenit o componenta foarte importanta a imaginii personale ce obtine puternice semnificatii traductibile la nivel social. Periodic, sunt trasate o serie de directii bogate in informatii vizuale, numite trend-uri, pe care noi le asociem modei. Combinatia intre diferitele proportii, comportament, ambient, comunicare, fel de a fi, este aceea care formeaza identitatea. Totusi, raportul intre acesti factori este rareori egal, o prioritate timpurie in orice program de identitate, fiind aceea de a determina care este factorul dominant.
Purtam ceea ce purtam pentru a ne identifica in cadrul anumitor grupuri sociale sau pentru ca ni se impune un anumit tip de eticheta, actionam de foarte multe ori sub impulsul emotiei, asa ca ne alegem hainele in functie de ceea ce simtim si de ceea ce dorim sa comunicam despre noi, purtam pentru a atrage priviri, pentru a surprinde sau a soca. Purtam chiar si pentru a arata ca nu prea ne pasa de ceea ce purtam. Faptul ca exista persoane care nu si-au pus niciodata chiar nici cea mai mica problema legata de stilul vestimentar este o afirmatie absolut falsa. Doar faptul ca ni “se impune” sa nu iesim dezbracati in strada, constituie o adeziune la cele mai primitive problematici de stil, asadar, analiza vizuala este reala.
Incarcata de valente simbolice, de la conceptul primar pana la transformarea unor notiuni abstracte in produse rationale si mai apoi din nou la abstractizare, moda contemporana este, dincolo de toate afirmatiile, un fenomen. Sistemul modei expus de Roland Barthes atrage atentia asupra acestui curios paradox: industria modei nu poate supravietui decat cu ajutorul mijloacelor media si exista o semiotica si o retorica a modei care, pe langa propagarea sa fireasca la nivelul vizualului cu ajutorul unui limbaj si a unei terminologii tintite spre diverse grupuri sociale, fac din moda un fenomen mult mai contagios decat pare la prima vedere. Achizitia ultimelor noutati in materie de moda este o idee de natura efemera, utopica si nerealizabila, atat timp cat din arealul noului sunt aruncate in fata, mereu, alte si alte noutati. In cadrul acestui proces de esentiale schimbari, un rol important il au revistele de specialitate, care contribuie la punerea bazelor partii didactice a modei, avand un rol de initiere.
Retorica modei Roland Barthes, identifica patru sisteme semnificative si explicite ale modei: codul vestimentar real, codul vestimentar scris sau sistemul terminologic, conotatia modei si sistemul retoric. Retorica modei se constituie drept un concept relativ independent, in timp ce conotatia modei nu are nicio autonomie, fiind un sistem parazit al codului vestimentar scris.
Astfel, conform spuselor lui Barthes, nu putem supune conotatia modei unei analize independente. Asadar, moda poate fi explicata drept o serie de “transcrieri”, avand o baza tehnica si fiind normalizata de un cod. Lumea industriei modei se foloseste de imagine si limbaj, pentru a crea un cod abstract al bunurilor la moda, mereu in schimbare, pentru a incuraja consumul, dar mereu aceeasi, tot pentru a incuraja consumul. Relatia dintre descrierea imaginii si simbolistica ei este una de echivalenta, relatie ce poate sa fie usor definita cu ajutorul unui singur cuvant, semnificatie. Dar, de obicei, aceasta relatie este exprimata retoric, astfel ca devine una de echivalenta arbitrara, ca amprenta a stilului, o relatie tranzitiva, finala.
Material realizat de Daniela Sala