Copilul nu trebuie sa fie perfect – ar trebui sa exista in mintea, in constiinta oricarui parinte sau viitor parinte, o propozitie care ar parea simpla, banala, dar care in realitate este greu aplicabila datorita mentalitatii si a societatii in general! Noua experienta a scolii in noua normalitate ii pune pe parinti dar si pe copii in fata unei situatii fara precedent si cu toate acestea educatia elementara, ambitiile, modul de abordare a unor situatii, toate vor ramane in mare parte neschimbate. Si de cele mai multe ori, scoala ne arata cine ne sunt copii cu adevarat si ce ar trebui sa faca parintii pentru ca acestia sa aiba o viata plina de satisfactii si totul sa decurga normal in viata.
De cele mai multe ori, ingrijorarea parintilor se afla la cote ridicate cand copilul nu se ridica 100% la asteptarile sau mai bine zis – ambitiile lor, cand renunta la un anumit curs sau cand notele nu sunt cele mai mari. Lumea in general este competitiva si chiar daca varsta este una mica, parintii isi doresc ca rezultatele sa fie mari. Doar ca majoritatea copiilor se inscriu pe linia medie si acesta este un lucru cat se poate de normal, iar copilul nu trebuie sa fie perfect. De ce in schimb, exista oare aceasta tendinta exagerata de a ne stresa copii si de a-i impinge dincolo de limite? De a-i scoate in evidenta din intreaga multime?
Acum cativa ani, in cadrul Harvard Graduate School of Education s-a efectuat un studiu avand 10.000 de adolescenti din diverse medii si s-a concluzionat ca acestia pun pret pe aspectele succesului personal, comparativ cu preocuparea pentru cei din jur. Cei care au efectuat acest studiu afirma ca cel mai probabil, acesti copii au acest punct de reper de la parinti si daca este asa, oare acesta este mesajul pe care dorim sa-l transmitem? Este acesta cel mai important lucru din viata? Serveste el ca reper real in viata de zi cu zi?
Mai mult decat atat, pandemia, protestele vizavi de recentele evenimente, toate au aratat cat de importanta este viata insasi, dar si tot ce este legat de ea si umanitate. Distantarea ne-a readus in prim plan valorile reale pe care le au oamenii, de la simplele imbratisari dupa care tanjeam toti, pana la coversatiile interminabile despre cat de pretioasa este viata, despre lumea in care traim, rasism, importanta interconectarii umane. Iar acestea sunt lucruri extraordinare in toata simplitatea lor. Viata in general este obisnuita, cu dragoste neconditionata, consistenta, cu urcusuri si coborasuri, cu valori dovedite de practica, iar copiii au acces la toate acestea, indiferent de scoala pretentioasa la care merg, indiferent in ce cartier locuiesc, sau ca parintii lucreaza in institutii inalte ale statului sau sunt instalatori. Copii au sansa de a trai o viata semnificativa in care ei sa fie buni, sa reuseasca sa-si aduca in traiul zilnic un echilibru intre ceea ce iubesc, ceea ce apreciaza si ceea ce fac.
Largeste-ti orizonul asupra ceea ce inseamna succes!
Deoarece cultura umana supraevalueaza notele bune si diversele grade, iar viitorul ideal ar trebui sa le sustina, ii putem supraevalua si pe copii. Aceasta viziune ingusta a ceea ce inseamna realizare, vine dintr-o anumita anxietate. Ne dorim o garantie ca copii vor fi bine, asa ca ne uitam la rezultatele masurabile, precum notele si castigarea acestui premiu. Daca ne dam cu un pas in spate si vedem imaginea per ansamblu, vom observa ca, in realitate, nu exista garantii. Mai mult, cercetarile pe acest subiect arata ca abilitatile puternice sociale si emotionale, inclusiv cele de empatie si colaborare, sunt cele care intr-adevar conduc cu adevarat succesul in cariera.
Copilul nu trebuie sa fie perfect, trebuie sa il vezi in mod real!
O modalitate de a-ti invata copii ce inseamna empatia este aceea de a-i pretui asa cum sunt ei! Asta inseamna ca trebuie sa ne scoatem copilul din tabloul roz care este echivalentul a numai note de 10 si sa constientizam ca fiecare este unic in felul sau si nici macar nu trebuie sa existe vreo asemanare cu vreunul dintre frati. Specialistii recomanda parintilor sa abordeze copilul si interesele lui ca o persoana curioasa, decat cu judecata. Daca iti spune ca vrea sa aiba x meserie cand va fi mare, chiar daca poate nu iti surade ideea, manifesta-ti curiozitatea in mod real si incearca sa afli cat mai multe amanunte despre respectiva ocupatie. Pana la urma, tu ca adult esti preocupat de problemele tale – de serviciu si familie, iar alte lucruri cu care nu te intersectezi, evolueaza pe langa tine. Este important sa intelegi ca oricine nu este el insusi, va conta mai putin in viata, decat cum este in mod real.
Gaseste-ti calea ideala sa-ti motivezi copilul!
Si acest lucru este esential cand vine vorba de copii care nu depun eforturi mari in munca lor pentru scoala, pentru ca poti vedea despre ce anume le pasa mai mult. Ajuta-ti copilul sa inteleaga ca anumite parti de la scoala au un sens pana la urma, pentru ca daca el isi doreste sa devina de exemplu bucatar, are nevoie sa cunoasca si putina stiinta si matematica, asta pe langa abilitatile din bucatarie. Trebuie sa facem lucrurile pe care nu dorim sa le facem pentru a ne putea indeplini adevaratele noastre scopuri. Si intr-adevar, anumiti copii nu prea stiu ce isi doresc sa faca cand vor fi adulti. Care sunt primele 2-3 lucruri care te fac sa te simti foarte bine si iti ofera anumite emotii de implinire? Pe ele sau pe unul dintre ele trebuie sa axezi in viitor si sa faci posibilul sa scoti ce e mai bun din ele!
Nu exagera cu perfectiunea!
Parintii spun de multe ori copiilor sa faca ce e mai bine, doar ca, la randul lor, copii inteleg ca trebuie sa faca cel mai bine posibil; ei duc aceasta gandire la maxim! Cercetarile in acest domeniu au aratat faptul ca perfectionismul la copii are legatura cu anxietatea, depresia, tulburari de alimentatie. O abordare sanatoasa este aceea de a-ti incuraja copilul sa faca un efort rezonabil in functie de importanta sarcinii, cum se simt. Indiferent ce fac copiii – teme, teste sau o sarcina sportiva, nu vor fi mereu rezultate impecabile, asa ca e bine sa le creezi copiilor un spatiu de refugiu unde ei se pot linisti si pot respira.
Respecta efortul!
Studiile au arata ca inteligenta nu este ceva fix si cu cat te provoci pe tine insuti mai mult, cu atat se adapteaza creierul mai mult. Acesta este un lucru util si bun de explicat copiilor nostri, mai ales cand ii incurajam sa pastreze abordarea problemelor intalnite la scoala sau in alta parte. Asigura-ti copilul ca dureaza ceva timp sa invete toate abilitatile si ca lupta si efortul sunt semne ca creierul lor este in crestere. Explica-i copilului ca indiferent cat de usor pare ca tu ca parinte, faci anumite lucruri si tu la randul tau, ai avut dificultati si vino cu exemple concrete. Iar timpul si efortul tau te-au rasplatit, de aceea faci anumite lucruri atat de usor.
Apreciaza toate calitatile copilului!
Cu siguranta vrei sa iti vezi copilul implinit din multe puncte de vedere, iar scoala nu poate fi cateodata cel mai bun indicator. Incearca sa descoperi ce anume il fascineaza! Ce trasaturi notabile de caracter are? Recunostinta, vitejia, umorul, curiozitatea, bunatatea sunt calitati de apreciat la un copil. Pe de alte parte, incapatanarea nu poate fi considerata varianta pozitiva de descriere a persistentei, la fel cum lenea poate masca o modalitate de multumire. Trebuie sa pretuim trasaturile copiilor ca inteligenta emotionala, adaptabilitate, auto reglare, experimentare, asumarea riscurilor si a responsabilitatilor, pentru ca mai mult decat orice, avem nevoie sa redefinim succesul. Iar succesul nu este masurat metric, ci este o notiune mult mai larga a ceea ce inseamna o viata bine traita.
Pretuieste relatiile!
Pana la urma, una din misiunile noastre esentiale este aceea de a invata copii cum sa se conecteze si sa se inteleaga cu altii. Cum iubim? Cum ne ajutam unii cu altii? Cum ne bucuram unul de celalalt? Ajutand copii sa inteleaga aceste abilitati sociale fundamentale emotionale este cel mai bun lucru pe care il putem face pentru copiii nostri. Iar aceasta perioada este una cat se poate de potrivita pentru a ne oferi o perspectiva clara si un drum bun de urmat, un moment in care trebuie sa punem inainte binele nostru, al tuturor, inaintea dorintelor si nevoilor individuale.
Este de inteles sa fii ingrijorat de exemplu in privinta acestui an scolar, dar copii pot intelege situatia mai bine si pot fi mult mai flexibili decat realizam noi. Si poate e si un moment bun sa o lasam mai usor cu perfectionismul si cine stie, poate ca daca s-ar efectua din nou acel studiu mentionat la inceputul articolului, poate rezultatele ar fi surprinzatoare; poate ca copiilor le-ar pasa mai mult de oameni, iar ideile rigide in ceea ce priveste ce este mai important in viata, ar ocupa un ultim loc. Trebuie sa avem incredere ca copiii nostri sunt exact asa cum trebuie sa fie.
