Ai putea sa te intrebi: de ce Floridemucigai? De ce acest nume, Alexandra? Sa fie fragilitate, aparenta, mister? Sa fie iluzia dezgolita de petalele prea false si prea reci ale unor flori ”adevarate”, care, la prima vedere, inspira incantare, dar care, in momentul in care vrei sa te bucuri de parfumul si de frumusetea lor, devin ”de mucigai”, in spirit arghezian? Sau e doar oglinda unui suflet protejat de tot ce e urat, ferit de lucruri care dor si de cuvinte care sapa fiinta adanc?
O plimbare pe aceasta pagina dezvaluie, mai intai de toate, o tanara sensibila, aflata mereu sub semnul interogativ, in incercarea de a cauta nu raspunsuri – ca acelea nu vin niciodata prea repede-, ci esenta unor emotii frumoase.
Pentru noi, a-i citi gandurile a coincis cu o incursiune intr-un suflet proaspat si nobil si, tocmai de aceea, am dorit sa stim cat anume se implica autoarea acestui blog in postarile sale. Altfel spus, ceea ce scrie este produsul unei fantezii bogate sau exprima franturi din experienta si existenta sa? ”Ma implic emotional in tot ce imi place sa fac”, spune Alexandra Gheorghe. ”Randurile mele fac parte din mine, din starea prezenta in acel moment. Ma „razbun” in versuri, in ultimul timp, si observ ca mi-am format o obisnuinta in a abera folositor, a formula acele catrene doar pentru a vindeca, respectiv, sensibiliza ochii celor care ma citesc. De cand sunt mica mi-am dorit sa devin medic, sa pot salva vietile oamenilor sau ale animalelor si cred ca acest lucru inca ma bantuie, conducandu-ma usor spre lumea aceea frumoasa in care citesti si te vindeci! Nu ma consider o scriitoare, nici macar autor, nu ma consider nimic- decat ceea ce trebuie sa fiu, ceea ce mi-a fost daruit, o viata de care ma pot agata pentru a ma salva ca individ. Intotdeauna am considerat viata un firicel de rau, adapostit la poalele muntilor, o alunecare lina ce nu forteaza natura spre infaptuire… Melodia lui este un bun acompaniament spre a linisti… Asa si eu, nu fortez nimic, ma las prada doar linistii, iar trairile si experienta de viata le acumulez pentru a ma forma, mai intai ca om, apoi ca vindecator.”
Apreciindu-i deschiderea catre tot ceea ce tine de interiorul sufletesc, nu putem sa nu intuim ca elanul acesta de a fi, intr-o forma, de ajutor celorlalti, va fi, pentru Alexandra, principalul pilon care ii va modela viitorul. Desi foarte tanara, ea are puterea de a recunoaste onest: ”Iubesc viata, chiar daca uneori atarn de ea!” Tocmai fiindca autoarea acestui blog are permanent aceasta constiinta, suntem convinsi ca acel firicel de apa despre care vorbeste ea se va transforma, pe masura ce va inainta, intr-o forta care o va duce, cu siguranta, in directia pe care o viseaza!
Alexandra ne-a adus la cunostiinta de asemenea faptul ca, se pregateste sa publice o carte, care trateaza o poveste de dragoste – Necunoscutul: “Necunoscutul face parte din mine, din povestea mea, din visul meu de pretutindeni. Cartea marturisita inimii mele si a celor ce ma implinesc ca om si mai apoi ca autor. Vor fi doua volume, non-fictiune, intamplari reale declarate cititorilor mei. Este o poveste simpla, unde dragostea umple toate golurile vietii. Un sentiment care ne invata sa suferim si sa ne acceptam insusi ca personaje a povestilor noastre. Asemeni fetei Alice-personajul principal, strans legata de locurile natale, de muntii ei si de mare, reusim sa intelegem rolul nostru, doar asa… facand greseli, neintelegand de fapt inceputul”.
Material realizat de Adina Fuica
