Greenwashing si sustenabilitatea au intrat in atentia publicului, oamenii devenind din ce in ce mai constienti de produsele alese spre cumparare. Dar cererea crescuta pentru produse naturale si eco-friendly, aduc si informatii vagi din partea producatorilor cu privire la absolut tot ce este implicat in procesul de producere acestora. Termenul de „greenwashing” vine de la „whitewash” si se refera la calitatile verzi ale produselor: ecologic, sustenabil, natural, organic sau regenator, toate acestea gasindu-se pe eticheta lor si in reclamele care le scot in evidenta.
De cele mai multe ori, greenwashing nu este vizibil pentru ca printre primele tale griji nu se afla citirea etichetei sau a altor informatii care se gasesc. Partea cea mai interesanta este aceea ca greenwashing-ul nu contravine legilor, existand branduri care fac eforturi mari pentru a fi cat mai constiente de tot ceea ce inseamna ECO, dar in acelasi timp, exista si o tendinta de manipulare a consumatorului.
Termenul „greenwashing” este cunoscut si ca „the green screen” si este un termen inventat in anii ’80 de catre ecologistul Jay Westervelt, care povestea cum anumite hoteluri isi incurajau invitatii sa refoloseasca prosoapele, pentru a ajuta la salvarea mediului inconjurator, in timp ce nu faceau niciun efort pentru reducerea propriei energii. De atunci, multe firme mai mari sau mai mici au folosit tactici asemanatoare pentru ademenirea clientilor ingrijorati de mediul inconjurator. In 2009 un fast food a schimbat culorile logo-ului tocmai pentru a demonstra anagajamentul lor vizavi de resursele naturale.
A identifica/demasca acest lucru reprezinta ceva usor de zis, dar dificil de realizat. Inainte de toate, cuvantul „natural” nu are o definitie bine conturata si acceptata, iar lipsa unor reglemantari legale care sa sustina cresterea cererii de produse organice, verzi, curate, nu este ceea ce asteapta cumparatorii care ofera si mai multi bani si doresc sa primeasca conform asteptarilor. Mai mult decat atat, termenul „organic” are si mai multe lacune in domeniul beauty comparativ cu cel alimentar; in traducere, acest lucru inseamna ca, daca un produs are un procent de elemente organice, poate fi etichetat ca atare. In mod similar, acest lucru se intampla si in cazul termenului de vegan si a conotatiilor sustenabile. Cerinta elementara pentru ca un produs sa fie considerat vegan, este ca acela sa nu contina extracte de origine animala sau subproduse, nici in ingrediente sau in procesul de productie. Stilul de viata vegan include si evitarea cruzimii fata de animale si exploatarea lor, inclusiv testarea pe ele. Cu toate acestea, nu se tine cont de uleiul de palmier, responsabil pentru aproximativ 8 procente din defrisarea globala, intre 1990 si 2008.
In mare parte, este foarte bine sa consumam ingrediente naturale, sa fim responsabili in acest sens, dar, daca produsele vin in cutii cu bile de polistiren si au plastic de unica folosinta, deja responsabilitatea este a consumatorului. Si conform unor studii, mai bine de jumatate din persoanele care folosesc astfel de produse, nu le recicleaza asa cum trebuie.
Iar daca vrei sa fii eco friendly, iata ce trebuie sa stii!
- Alege sticla in detrimentul plasticului si fa-ti timp sa intelegi cum se recicleaza. Dupa ce ai folosit produsele, asigura-te ca le-ai curatat corespunzator, inainte de a le arunca/ refolosi/ recicla!
- Cumpara produse care sunt ambalate in materiale reciclabile pe scara larga, cum ar fi cele din polietilena tereftalat (PET) si carton, un alt mod de a ajuta planeta. Mai mult, ai si posibilitatea (o tendinta in continua crestere) sa cumperi de la branduri care ofera servicii de reincarcare sau au ambalaje reutilizabile. Partea si mai buna aici este aceea ca, de obicei, cand mergi la ei in aceste scopuri, te poti bucura de diverse bonusuri sau reduceri!
