E asa o mare bucurie sa te plimbi si sa descoperi oameni frumosi, incat, nu stiu, iti vine sa multumesti cuiva asa, din senin, doar pentru ca ti s-a facut ziua mai frumoasa. Pe Ana Barton o urmaresc de ceva vreme, fiindca facea o revista desteapta si fiindca acum este editorial manager la catchy.ro, ”o revista online cu legaturi stranse si neprimejdioase cu literatura si foarte transparente cu publicistica”.
Dar blogul ei, Inima rosie cu lapte dulce, e un deliciu pentru minte si suflet, pentru ca sinceritatea nuda e cea care ii da un plus de valoare, desi n-ar fi de prisos sa amintim si de acuratetea frazei sau de spontaneitatea discursului.
Amestecul de poezie (aflata, uneori, in cele mai prozaice imprejurari), emotie, imaginatie, ironie, asumare fac din textele ei niste frumoase lectii despre tot si despre nimic. Sunt felii de viata filtrate de o sensibilitate nealterata de insertia masiva in realitate. Ah, si inca ceva: pentru Ana, Ion Creanga este cel mai mare scriitor roman! Imi place ideea asta, fiindca ascunde o afirmatie primejdioasa care e facuta fie de catre oamenii care nu stiu nimic, fie de oamenii care stiu prea multe, asa cum e si cazul de acum!
Rada e miezul a tot, e copilul care a ales-o pe Ana mama, copilul care acum, la varsta adolescentei, accepta ca ”sunt nebune in acelasi fel”; cand i se cer prea multe lectii, deviaza de la visul de a deveni medic plastician sau avocat la compromisul de a ajunge femeie de serviciu. Deci, nu-i lipsesc simtul umorului, spontaneitatea, dragalasenia si, mai ales, inteligenta emotionala.
Asa ca: ce face Ana Barton cel mai des? E mama si scrie. Pune poezie in orice, desi nu spre versuri ii aluneca mana. Frumos e ca scrisul nu o impiedica sa fie mama, fiindca, altfel, ar fi ”vai de coaja ei”, asa cum spunea intr-un interviu acum ceva timp.
Intr-o scurta prezentare a activitatii sale, Ana marturisea ca
”2014 este anul debutului meu literar, sigur, tardiv, dar am asteptat sa se coaca bine calimara, asadar am publicat la Editura Herg Benet doua carti de proza: Prospect de femeie si Mamifer. 2015 a venit cu doua featuringuri: Foto Splendid. Viata Sociala – Colectia Costica Acsinte – Editie speciala Ana Barton si Cartea simturilor, volumul colectiv coordonat de Dan C. Mihailescu la Humanitas. 2016 este anul primului meu roman, Juramant de ratacire, aparut in aprilie.”
Dar cea mai recenta productie literara a autoarei este cartea Pervazul lui Dumnezeu, lansata acum cateva saptamani la targul Gaudeamus. Dintre randuri creste imaginea fiintei aflate de o parte si de alta a paginii : ”Sunt om. Ma iert iertand, ma aflu si ma uit iubind, m-aduc aminte scriind. In rest, caut cu pace o absenta: a rautatii. Si in mine, si in ceilalti. Ca s-o gasesc, am invatat sa ma bucur.
“E, poate, cea mai simpla si, totodata, cea mai inteleapta forma de a da vietii culoare, cultivand binele cu o naturala ”joie de vivre”.
Asadar, multumim, Ana Barton, pentru felul frumos si sincer in care ai ales sa existi (si aici vorbesc atat de existenta artistica, dar si de cea personala, din care nu eziti sa impartasesti experiente uneori) ; multumim, de asemenea, pentru ca vii cu o filosofie care decurge din firesc, dispersand in jur ”ganduri care sa puna pe ganduri”. Mai departe, depinde doar de noi, cititorii tai!
Material realizat de Adina Mitrica
