Sa vorbim despre suflet cu scriitoarea Angela Baciu
O zi frumoasa, de primavara (stiti ca au inflorit magnoliile de pe Domneasca?), suntem in fata Casei Serfiotti (pentru cine nu stie, Ethos Café). Scriitoarea Angela Baciu a primit bucuroasa “provocarea” noastra de a vorbi despre cultura, viata, arte, iubire, prietenie literara si noua sa carte de interviuri “Despre cum nu am ratat o literatura grozava” publicata la Editura “Junimea” din Iasi. Nu ne asteptam sa fie atat de deschisa, prietenoasa, la telefon parea mai rece, mai distanta. Cum se mai inseala omul! Te frapeaza veselia ei, si mai ales, optimismul. Tineretea, vivacitatea, privind-o parca iti vine mereu sa razi cu gura pana la urechi, sa iubesti viata in toate anotimpurile.
Chiar ieri am citit cartea “Blogstory” in care scriitoarea Nora Iuga a scris despre poeta noastra: “Angela Baciu e o femeie de o frumusete “agresiva”. Cand am vazut-o prima oara am inteles pe loc sensul cuvantului “izbitor” de frumoasa…si unde mai pui ca e si poeta, unde mai pui ca e si vesela, unde mai pui ca iubeste si oamenii si viata. Veti spune iar “sigur, naivitatea ta incurabila”, dar Angela e chiar asa, bucuria ei de a trai si de a face placere altor e contagioasa.”
Chiar asa…Intalnirea cu echipa noastra a fost una fireasca. Dupa sedinta de machiaj (fireste, am ras tot timpul, mai ales cand i s-au aplicat genele false!) a urmat sedinta foto, cu pauza de cafea si iar rasete. Spune ca in spatele fiecarei fotografii (dar si a unei cafele) trebuie sa fie o poveste. Despre viata ei, copilarie, tinerete, iubiri, muze, inspiratie, despre cum sa fii femeie-poet intr-o lume a barbatilor, despre cate si mai cate…
Rep. – Cine este pasionat de spectrul cultural actual este placut surprins sa constate ca exista artisti care transmit ideea de frumos prin fiecare lucru care ii defineste cu adevarat: creatia, preocuparile si, dincolo de toate, chiar viata lor. Sufletul poetei Angela Baciu poate fi tradus in limba versurilor ei, metaforica si muzicala, in acelasi timp. E de ajuns sa citim din volume precum ”Ce departe e iubirea aceea”, ”Maci in noiembrie”, ”Tinerete cu o singura iesire”, sau “De maine pana mai ieri, alaltaieri”. A publicat zece carti de poezie, o carte pentru copii si patru carti cu interviuri. Si urmeaza… Dar cine este omul Angela Baciu? Ce il bucura? Ce il tulbura?
A.B. – Sa vorbim despre suflet, ei, ce poveste mai e si asta! Frumoasa poveste. Ca fotografiile noastre de acum. Stiti ca in fiecare fotografie poate fi surprins sufletul omului asa cum e el? Mai vesel, trist, ingandurat, bucuros, copilaros…Sunt femeia-copil careia ii place sa spuna povesti, sunt fetita care se bucura in fiecare zi cand isi vede mama, sunt doamnadepovestefemeiaanului care se bucura, nu de titluri si premii, ci de imbratisarile oamenilor pe care i-a facut fericiti, sunt poeta femeie ce traieste intr-o lume de poeti-barbati, sunt un artist stangaci (la propriu) ce traieste intr-o lume de dreptaci, sunt tot ce vreti voi, dar, mai presus de toate, sunt omul ce iubeste…Omul.
Ce ma bucura? O sa radeti! (bate din palme) totul ma bucura: intalnirea cu voi, bucuria de a va cunoaste mai bine, teii infloriti, diminetile in fata cafelei pe terasa alaturi de cei dragi, sa ii fac bucurii mamei si sa joc sah sau table cu tata, sa vorbesc cu oamenii in piata, cu vecinii din cartier, sa revad chipurile copilariei din satul bunicilor. O, imi place la nebunie sa merg cu trenul si sa imi lipesc nasul de fereastra calatorind prin munti, dealuri, vai, sa uit zilele saptamanii stand la soare, facand cruce cu pamantul pe micuta plaja din golful de la 2 Mai, sa fie casa plina de flori…Ce ma tulbura? Un dor, o amintire, un lucru neterminat. Nu am pareri de rau. O fi bine?! O fi rau?
– Sa nu renuntam nicio clipa sa oferim! –
Rep. – Este cunoscuta implicarea dumneavoastra in ample proiecte de impact cultural, dar si social. In acest sens, Revista ”Avantaje” v-a desemnat, in 2011, ”Femeia Anului”. Ce se ascunde, insa, in spatele acestui pretios si meritat titlu?
A.B. – Ce sa se ascunda? Multa iubire, daruire, nopti nedormite, bucuria enorma de a face oameni fericiti, de a fi chiar acolo cand au ei nevoie de tine. Si au nevoie, sa stiti. Fie ca vorbim de un copil cu autism, un adolescent timid sau intr-o stare de depresie, persoane cu dizabilitati, oameni ce au nevoie de o minune pentru a mai crede in viata…fiecare are dreptul la speranta, la o noua sansa si trebuie sa …creada. Indiferent in ce, trebuie sa creada: in rasaritul soarelui, in zambet, o carte, un dar, in…tine, dar, sa creada. Si atunci cand incerci macar sa faci un bine, sa ajuti un om, sa ii spui cuiva ca ii esti alaturi, ca nu e singur, clipa aceea este de neinlocuit, stii ca acel cineva te crede si are incredere in tine. Sa nu renuntam nici o clipa sa oferim! Sa nu renuntam niciodata sa spunem “mi-a fost dor, sunt langa tine!”
…
Continuarea integrala a interviului, in Revista Famost – Editia Mai 2015 !
