Cum a inceput pasiunea pentru palarii in cazul Maria Carmen Millinery?
Am fost intotdeauna pasionata de frumos, mereu mi-a placut sa creez lucruri frumoase. Am creat costume pentru fiul meu, decoratiuni, felicitari si chiar bijuterii. La inceputul anului 2021 o prietena din Anglia mi-a spus ca va incepe un curs de palarii, sub indrumarea unei doamne palarier din districtul in care locuiam. Nu ma gandisem niciodata sa fac palarii, dar am spus ca merita sa incerc, era ceva complet nou pentru mine. Asa ca mi-am cumparat minimul de materiale necesare si am inceput cursul. Modul in care acel material a trecut de la o forma 2D la o forma 3D m-a fascinat. A fost dragoste la prima vedere. In acel moment am realizat ca intr-adevar aceasta este pasiunea mea.
Cine ti-au fost profesorii? Ce cursuri ai absolvit?
Arta crearii palariilor este un domeniu extrem de vast. Pe langa cunoasterea materialelor de baza si a manipularii acestora, sunt necesare cunostinte de chimie, de fizica, geometrie. Am invatat in Anglia despre sinamay, paie, crinolina, sustinerea palariilor si organza cu renumiti palarieri care i-au facut palarii regretatei Regine Elisabeta, am descoperit tainele palariilor de fetru cu un palarier din Austria, am invatat tehnici de manipularea a penelor si crinolinei de la palarieri renumiti din Australia, printre ei numarandu-se si Rebbeca Share, care a creat podoabele pentru cap pentru Jeniffer Lopez si trupa acesteia, iar tehnicile de vopsire a materialelor folosite pentru palarii, precum si crearea palariilor pentru teatru si film le-am invatat sub indrumarea minunatei Denise Wallace-Spriggs, din America. Ajunsa in Romania am cautat bineinteles indrumarea renumitului mester Nicu, care m-a invatat multe alte lucruri despre palariile din fetru si palariile de teatru.
Cum este colaborarea dintre Maria Carmen Millinery si domnul Nicu, celebrul Palarier de pe Victoriei inca din vremea ceausista?
Domnul Nicu nu imi este doar un profesor care ma invata secretele palariilor, ci si un profesor care ma invata partea comerciala a artei. Totodata dansul reprezinta pentru mine si imaginea acelui bunic care imi bucura sufletul cu povesti extrem de interesante din trecut, cum ar copilaria dansului, cum a ajuns sa devina cel mai bun palarier din Bucuresti, despre petrecerile la care canta Sergiu Malagamba, cel care a influentat stilul vestimentar al Bucurestiului de alta data. Fiecare zi petrecuta in atelierul mesterului Nicu se incheie cu o tehnica noua invatata, precum si cu o noua poveste pretioasa. Important este ca palariile ne-au ajutat sa ne cunoastem, insa prietenia noastra nu depinde doar de ele.
Ai inceput sa creezi palarii intr-un context total bizar: pandemie – unde totul era incert in mediul de business si te confruntai si cu probleme serioase de vedere. Povesteste – ne mai multe. De unde curajul?
Intr-adevar, totul a inceput in timpul pandemiei. Insa pandemia mi-a oferit mai mult timp liber deoarece iesirile noastre din casa au fost reduse drastic, doi ani de zile nu am iesit decat pentru a cumpara alimente si pentru cateva plimbari scurte, iar in al doilea an am inceput sa ies si la cursuri, ceea ce a fost ca o gura de aer proaspat pentru mine. Initial am pornit de la ideea ca va fi doar o mica afacere pentru a-mi satisface pasiunea. Nu aveam planuri prea mari. Tot ce voiam era sa invat cat mai in profunzime despre aceasta arta.
Dupa cea de-a doua doza de vaccin am inceput sa observ ca imi este mult mai greu sa imi focuseze privirea. Insa nu am luat in seama acest lucru. In septembrie 2021 ne-am luat inima in dinti si am venit in Romania. Ne fusese teama sa calatorim din cauza pandemiei. In noiembrie, cand incepusem sa planuim infiintarea firmei de palarii in Romania, am inceput sa imi pierd vederea. Ritmul era atat de alert incat in aproximativ 2 saptamani nu reuseam sa deslusesc fetele. Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a scos in cale un medic neurolog exceptional, care m-a diagnosticat cu nevrita optica, aparuta ca o reactie in urma vaccinului anti-covid. Terapia cu corticosteroizi a fost tratamentul perfect atribuit in timp util si am inceput sa-mi revin. Asa ca in ultimele zile ale lunii decembrie am inceput sa lucrez, cu dificultate, la palaria care a castigat mentiunea la concursul Lincoln International Millinery Competition si la inca o palarie draga mie, sub forma de ochi.
Curajul mi-l da intotdeauna Dumnezeu si mi-l iau si de la familia mea. Iar daca te referi la perioada in care imi era dor sa le vad fetele celor dragi, cred ca a fost mai mult vorba de speranta si de calm, de rabdare, iar in acea perioada acestea au crescut ca prin minune la cote maxime.
Care este portretul unui palarier? Pentru Romania, meseria de palarier este din categoria mestesugurilor apuse, din pacate.
Portretul, in linii mari, este acelasi cu al oricarui iubitor si creator de lucruri frumoase. Fie esti constient de la inceput care expresie a frumosului te atrage mai mult, fie descoperi mai tarziu, drumul este acelasi: mult studiu, multa munca si muuulta rabdare.
Parerea mea este ca lucrurile frumoase, cum ar fi palariile, nu sunt trecatoare. Luati drept exemplu Ascot, renumitele curse de cai din Marea Britanie, ca sa nu mai vorbim de familiile regale ale Europei, chiar si familia regala a Romaniei. Asa cum spunea domnul palarier Nicu, lumea traieste intr-un ritm mult mai alert si ca atare stilul vestimentar a fost influentat intr-un mod in care partea eleganta a fost data la o parte, sepcile au luat locul palariilor. Dar nu trebuie sa uitam ca palaria reprezinta semnul de exclamare in declaratia unei tinute.
Cum iti alegi materialele? De unde inspiratia pentru colectii in cazul Maria Carmen Millinery?
Materialele mi le aleg in functie de modelele pe care le am deja in plan si de sezon si bineinteles, tot ce apare nou in domeniu si imi capteaza atentia – experimentez, creez lucruri noi cu ele. Ce mi se pare extraordinar in ceea ce fac este ca se pot folosi nenumarate materiale neconventionale, care la prima vedere nu au nimic de a face cu palariile, iar rezultatul final este surprinzator.
Orice lucru ma poate inspira, o cladire, o vaza, un apus de soare, un sentiment, o intamplare, sau modul in care o picatura de apa starneste minuscule valuri si stropi intr-un pahar de apa. Asa cum un poet sau un pictor isi pun gandurile si sentimentele pe o foaie, respectiv pe o panza, un palarier isi exprima gandurile prin materialele alese si forma finala a palariei.
Ai participat la concursuri internationale, unde ai si obtinut premii. Iar pentru un palarier la inceput de drum sigur este confirmarea suprema ca se afla pe drumul bun. Povesteste-ne despre aceste concursuri. Cum a fost experienta? Care au fost temele si conditiile de participare?
…
