Mereu in cautare de suflete cu care sa rezonam, simtim, asa cum e si firesc, apropiere de cele care ne impartasesc trairile si sensibilitatea. E cu atat mai frumos cu cat gasim oameni care transforma in cuvinte tot ce, uneori, e atat de greu de exprimat. Cine scrie pe pagina ”Ochii caprui, blog personal” spune ca, de cand se stie, intr-un mod pe care nu si l-a putut explica niciodata, a fost inspirat de durerea oamenilor pe care i-a cunoscut, carora le-a admirat curajul de a pasi in fata in orice imprejurare a existentei lor: ”Temerari ai vietii! Asa le spun eu deseori, privind cu luare aminte pozele lor nepatate de vreun pacat, stranse cu multa grija si dragoste in albumul inimii mele de copil.” Recunoaste ca fara experienta personala nu ar fi putut scrie, dar mai ales, nu ar fi putut ajunge asa de repede la sufletul omului. ”Pentru ca, in afara faptului ca scrierile mele transmit emotii puternice, ele mai transmit si adevaruri sau lectii de viata, lectii de care am luat seama abia in durere, pe ultima suta de metri.”
Referitor la principiile care ii calauzesc pasii, afirma ca are o pasiune extraordinara pentru lucrurile profunde care sunt in stare, prin sensul lor, sa schimbe intregul curs al existentei. ”Pentru ca am fost martor la multa suferinta, mi-am format, fara sa vreau, cumva din inertia vietii, cateva principii adanci. In primul rand, eu cred ca sensul fiintei umane, in afara mantuirii, este acela de a fi buna cu desavarsire, nu de fatada, nu de ochii sai, nu de ochii lumii, nu de ochii Lui Dumnezeu. Al doilea principiu ar fi ca intotdeauna sa te pui in locul omului pe care il ai în fata ta, pentru a-l intelege in totalitate si pentru a te intelege, astfel, si pe tine, in relatiile interumane. Neavand acest obicei, oamenii au tendinta de a marginaliza prin critici excesive, banuieli nefondate, morala nelalocul ei si ganduri urate, chiar si pe cei pe care ii intalnesc pentru prima oara in viata lor. Un alt principiu foarte drag mie este gandul curat si cald la adresa oricui. Oamenii il numesc naivitate. Eu insa tind sa cred ca, fara acest gand, nu putem rezista. Iar cel mai necesar principiu oricarui om, dar mai ales mie, este ca fara rugaciune, fara apropierea de Doamne Doamne, nu vei reusi niciodata sa inaintezi in viata. Cu nimic!”.
Cand afli astfel de lucruri, e natural sa te intrebi cat de greu sau de usor acorda incredere celor din jur un astfel de om, cu atat mai mult cu cat citisem intr-o postare a sa ca, fara incredere in ceilalti, ajungem sa ne pierdem total increderea in noi insine. Iata cum am fost lamurita: ”Am descoperit de ceva timp incoace ca increderea, fiind un liant intre oameni, o alta fata a iubirii, face pe cel de langa tine sa te simta un om in fata caruia nu i-ar fi niciodata greu sa isi deschida sufletul. Si totusi, eu pornesc in relatiile cu oamenii – constient pe deplin de faptul ca unii dintre ei m-ar putea dezamagi sau folosi- cu un procent de 70% de incredere, iar in final ajung la 95% . De ce mi-am rezervat 5% de neincredere? Pentru ca inima mea sa poata ramane stabila si in buna functionare in momentul in care, fara sa vrea, cineva o va dezamagi. Noi, oamenii, suntem precauti. Neputintele vietii ne formeaza astfel.”
Privite din aceasta perspectiva lucrurile, ar fi de inteles ca prieteni pot fi doar aceia care respecta regulile sale. Si se pare ca posesorul ochilor caprui nu ma contrazice, cata vreme este de parere ca si-a stabilit niste norme ale amicitiei mai mult pentru a-i educa pe cei din jur sa fie corecti cu sufletele lor si nu neaparat pentru a ridica anumite bariere: ”Sunt o fire foarte sociabila si ma imprietenesc usor cu oricine. Dar, prin regulile pe care le-am impus, am reusit sa pun in lumina pe care o merita cu adevarat sensul cuvantului prietenie.”
Cu incantarea ca si noi, echipa revistei, am largit acum cercul prietenilor sai si, totodata, cu speranta ca am capatat din start acel 95% de incredere, ca o exceptie de la regula, ii multumim celui pentru care capruiul din ochi nu e culoare, ci poarta spre sine. Ii apreciem sinceritatea si deschiderea si ii uram nu sa nu fie niciodata dezamagit (asta e o utopie!), ci sa aiba intelepciunea de a gasi mereu resursele interioare care sa nu-i zdruncine edificiul sufletului frumos pe care il are!
Material realizat de Adina Mitrica