Toma Enache a publicat 3 volume personale de poezie, Arta Destinului, Lagarele Mintii, Pastorul ideilor. In 2013 a realizat lung-metrajul ,,Nu sunt faimos dar sunt aroman’’, acesta fiind primul film artistic din istorie vorbit in aromana. Filmul a primit premiile ,,Premio Unica’’ la Festivalul de film ,,Babel’’, titlul de ,,Best Balkan Spirit’’ in Albania si ,,Best feature film’’ la Barcelona Planet Film Festival din Spania.
In Romania, Toma Enache a luat premiul pentru debut al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film. Dupa premiera americana a filmului, primarul New York-ului, Bill de Blasio, a decretat ziua de 5 iunie drept ziua prezervarii culturii aromane. (“Vlach/Aromaniam Cultural Preservation Day” .) Criticul de film Calin Caliman a scris depre acest film: “Din mai multe puncte de vedere, filmul regizorului Toma Enache Nu sunt faimos, dar sunt aroman (Nu hiu faimos ama hiu arman), este un film singular, aparte. Dincolo de faptul ca este primul film vorbit in aromana, filmul este singular si prin prisma destinului sau, ba chiar si din perspectiva tematica a subiectului sau, sau din perspectiva stilistica, a modului de realizare”.
Ambele filme regizate de Toma Enache se pot vedea pe Netflix.
Buna ziua si bine ati venit in paginile revistei Famost! La ce varsta ai inceput sa lucrezi ca regizor de film?
Multumesc pentru invitatie. In 2010 am inceput lucrul la filmul “Nu sunt faimos dar sunt aroman”. Aveam 40 de ani si o activitate intensa in spate ca regizor de teatru.
Stim ca ai inceput sa regizezi in timp ce studiai o alta meserie. A fost o intamplare sau asta iti doreai sa faci? Cum si-a descoperit Toma Enache pasiunea de a regiza?
Scriam poezie si eram student anul I la Facultatea de Zootehnie, in 1992. Faceam parte din Asociatia “La Steaua” in care erau mai multi scriitori, poeti, oameni pasionati de literatura. Am decis sa facem un spectacol de poezie pe care m-am oferit sa il regizez. Spectacolul a iesit foarte bine si a fost difuzat la TVR.
In anul urmator am dat la Facultatea de Teatru. Piesa Alcesta de Euripide montata la Teatrul de Stat din Constantin 1998 a fost examenul meu de licenta. L-am avut profesor si indrumator pe regizorul Tudor Marascu.
Cum ai defini meseria de “regizor de film” ?
Regizorul e cel care culege bucati de adevar care intregesc perceptia despre viata sau deschide noi orizonturi de perceptie a vietii. Un regizor ar trebui sa lucreze mereu in gradina adevarului. Si al adevarului vazut de toti dar, si al celui nevazut.
Ce trairi ai cand esti in sala de cinema la premiera filmului propriu?
Emotie, bucurie si implinire. Dar as adauga trairile pe care le am cand primesc mesaje extraordinare de la oamenii care imi vad filmul. Spre exemplu, cel de la Andra Trifan, o spectatoare:
E un amestec de durere cu revolta, cu respect, cu credinta, cu iubire, pe care le simt puternic in stomac si in vene. E atata nedreptate si atata ura si totusi atata demnitate si iubire … e un film la care am plans din toate celulele, mi-am simtit cotloane ale sufletului si ale mintii despre care nu stiam ca exista. La final, a fost tacere … S-a iesit din sala fara inghesuiala, cu capul plecat. Am retrait parca atmosfera din curtea bisericii copilariei mele, de Prohod. Simteam nevoia sa aprind o lumanare.
Care este motto-ul lui Toma Enache?
Imi place foarte mult un citat din piesa Asteptandu-l pe Godot: “Nu suntem sfinti dar suntem la intalnire. Cati oameni pot spune un asemenea lucru?”
Si-mi mai place sa spun “Perfectiunea a fost depasita”. E o replica pe care o spun des la filmari, un mod de a ma amuza impreuna cu echipa.

A fost greu sa te faci remarcat in acest domeniu. Cine este Toma Enache, persoana din spatele platourile de filmare?
In domeniul artistic din Romania e o adevarata salbaticie. E un infern din care scapa foarte putini. In cinematografie, cea mai mare provocare e sa faci rost de finantare.
Stim ca ai studiat si actoria. Cum te-ai simtit cand ai jucat in proiectele tale?
Ce pot sa-ti spun e ca atunci cand joc in proiectele mele, regizorul se intelege foarte bine cu actorul.
Cum arata o zi obisnuita din viata lui Toma Enache?
Incepe cu cafeaua si micul dejun alaturi de familie si de Lola, iepuroaica fiului meu. Se termina tarziu in noapte, cu ceva film, poezie, fotbal sau fragmente de scenariu.
Iti place sa gatesti? Ce stii cel mai bine sa prepari?
Da, gatesc in anumite ocazii. Ma pricep sa fac saramura de peste si miel la cuptor. Am invatat sa prepar saramura de la o ruda de-a mea din localitatea 2 Mai.
Care este cea mai mare teama a ta?
Nu am o teama, mai degraba o ingrijorare, aceea ca poate nu voi apuca sa finalizez toate proiectele importante pe care imi doresc sa le fac.
Te-ai gandit vreodata sa te muti intr-o alta tara?
Da, cand simt acut ca Romania nu se va schimba, ca nu s-a schimbat nici un sfert din cat mi-as fi dorit. Cand vad ca atat de multi oameni performanti sunt dati la o parte si in locul lor sunt pusi oameni care nu au realizat nimic notabil, care sa ii recomande pentru functii importante, simt cel mai tare asta.
Care a fost cel mai fericit moment din cariera ta?
Momentele in care au avut loc premierele filmelor si ale pieselor mele.
Care este cel mai mare regret pe care il ai?
Cum zice si melodia lui Edith Piaf, “je ne regrette rien” .
Au fost momente in care ai vrut sa renunti la cariera aceasta?
Au existat momente grele. Si nu putine. Dar niciodata nu s-a pus problema sa renunt.
Daca nu iti alegeai cariera de regizor, ce altceva ar fi facut Toma Enache?
Habar nu am … stiu doar ca ma pricep la foarte multe alte lucruri. Nu stiu exact la ce m-as fi oprit. Am lucrat in toate vacantele, incepand din clasa a IV-a pana am terninat cele doua facultati. Incepand cu munca pe camp pana la hamal in aeroport, ospatar, barman. Dupa terminarea studiilor, au fost perioade in care lucram in trei locuri diferite in acelasi timp.
Ce sfaturi ai pentru persoanele care vor sa paseasca in acest domeniu?
Niciun sfat. De obicei contextul si personalitatea fiecaruia sunt diferite. Unii pot avea un drum usor … altii foarte greu. In Romania un regizor are nevoie de o capacitate de efort extraordinara si e obligat sa fie si un manager foarte bun.
Care este urmatorul proiect pe care il pregatesti?
Nu-mi place sa dezvalui inainte subiectul urmatorului film. Ce pot sa va spun insa, e ca atunci cand va deveni public, se vor intreba cu totii cum de nu s-a gandit nimeni pana acum sa faca un film cu acest subiect.