Scrisori

Pentru o tanara plina de idei, a trai la limita nu e altceva decat o permanenta provocare de a sta pe marginile fragile ale realitatii, de a pluti printre nori atunci cand terenul devine instabil sau de a se amalgama cu siluetele subtiri ale oamenilor sau ale lucrurilor, in momentele in care umbrele sunt tot mai prelungi.

Il simtea Catalan. Asa-l chema. Ca pe calul lui Stefan cel Mare… Necheza complice, inainte ca mosul sa deschida usa, scuturandu-si coama. Trantea o copita in podea, ciulindu-si urechile, apoi intorcea capul, privindu-si stapanul cu demnitate.

Primele picaturi de ploaie, nu mai mari decat bulinele buburuzei, topira coama padurii de pe malul Moldovei si imbracara varfurile copacilor cu o pudra fina, ca ocara unei soacre care inca nu stie, sarmana, daca a palit-o norocul pe copchila cea mare, ori a batut-o Dumnezeu.

Asa cum nu pot pronunta Insula Mare a Brailei fara sa-mi vina in minte hotii de cai crucificati de Fanus Neagu, tot asa nu pot pronunta Primavara fara sa-mi amintesc de laptele gros jucat de mugurii copacilor pe solul fertil al patriei

Credeti in minuni? Ati avut parte de ele? Ati vazut minunile din viata voastra? Chiar daca primul impuls ar fi sa spuneti nu, sunt convinsa ca daca va iau la bani marunti, asa cum doar psihologii au rabdare, imediat am gasi un raspuns impreuna, un raspuns pozitiv.