Ce mai simte mintea unui adolescent? Mergi pe https://gazzoosegg.wixsite.com/cygnus-blog, acolo unde scrie Mihai Faur, un elev de liceu vizionar dintr-un orasel de la poale de munte care, prin felul in care vede lumea, a lasat mult in urma tinerii de varsta lui, cu preocupari mundane. Misu e atras de spectul bicrom alb-negru si de toate starile care deriva din el, iar lucrul acesta se vede nu numai in ceea ce scrie, dar si in ceea ce fotografiaza. Tern, anost, trist? Nu! Doar original!
Emblema lui este Cygnus. « Ce e cygnus? Povestea cheama melancolii si verbe la trecut, dar ce e important probabil stiti deja. Cygnus este un mini vernisaj permanent al creatilor mele. E o modalitate placuta de a fi mereu aproape, intr-un fel mai plastic, de oameni.»
Asadar, Misu nu respinge grupul, ci se vrea integrat in el, dar dupa regulile sale, cele in care omului i se permite sa viseze, sa simta, sa se exprime, sa iti exteriorizeze angoasele sau spaimele, atunci cand le are. Si le are! Ce om se poate lauda cu remarcabila performanta de a fi trecut prin ani, fara sa fi fost atins de nicio unda de indoiala, de revolta, de dezamagire ?
Copilul acesta are coordonate foarte precise in ceea ce priveste notiunea de arta. Intelege ca o pagina « de citate » cu mii de urmaritori e doar o impostura, ca unul care se pretinde muzician, poet, fotograf, tatuator, influencer, pictor ori grafician trebuie sa aiba ceva veritabil sa spuna, sa detina un portofoliu al creatiilor sale, nu o etalare a unor poze descarcate cu migala de pe internet si, tocmai de aceea, verdictul lui face lumina : « E bine sa vezi ca se cocheteaza cu spiritul creator si cu frumosul, dar nu e bine sa se introduca prea multa ipocrizie si orgoliu in creatie. (…) E o strutocamila a mainstreamului ».
Daca tot ne scrie, am vrut sa stim mai multe de la Misu, iar el a fost dispus sa ne prezinte viziunea lui …
FAMOST : Esti un tanar cu vocatie si sunt toate semnele ca ai vrea ca vocea ta sa fie auzita. Asa ca prima noastra intrebare, desi previzibila, va fi edificatoare: despre ce scrii si de ce o faci?
MISU: Am sa va raspund sincer, probabil iesind din tiparele generice ale asteptarilor. M-am plictisit de acest trend al artistilor. Scriu din dorinta de autocunoastere. Tot procesul de eliberare a lirismului ma face sa inteleg mai bine natura umana. Sunt, daca vreti, un canal de eliberare pentru arta ce zace in om, pentru ca, de fapt, oricine scrie, picteaza, canta (sau abordeaza orice alta forma a procesului creator) e o mica privire aruncata sufletului, la o profunzime obiectiva, ce-i drept. E o metoda de cunoastere prin creatie.
FAMOST : Fiindca, de cele mai multe ori, ideile nu pleaca din creator fara un impuls si din exterior, pe langa celelalte milioane interioare, am vrea sa stim ce sau cine te inspira?
MISU: M-au inspirat cateva nume, in special Nichita Stanescu, Charles Bukowski si Mircea Enescu (mai bine cunoscut sub pseudonimul de ,,Releveu”). Ma inspira profunzimea lor si delicatetea cu care acesti oameni au transformat lutul in aur, ma uimeste felul in care ei au putut evolua si inflori. Trebuie sa recunosc un lucru: am apreciat intotdeauna faptul ca istoria si oamenii i-au pastrat in memorie, din simplul motiv ca ei sunt spirite creatoare.
FAMOST : Ce miza ai cand alegi, dintre toate ispitele lumii, sa scrii?
MISU: Miza? Impropriu spus, avand in vedere naturaletea cu care se desfasoara actul creativ. Daca totusi ar exista o miza, aceasta ar fi o combinatie intre stabilitatea mea mentala si spiritul civic. De obicei, procesul liric ma indeparteaza de restul oamenilor si de gandurile intutile date de tiparele mele cognitive. Dar tot el imi intoarce privirile catre oameni, catre nevoile lor, inclusiv catre cele spirituale si atunci nu am cum sa stau retras sub clopotul meu de sticla. Nu pot fi asa!
FAMOST : E anul tau de glorie, ai 18 ani si o multime de visuri, ca orice tanar de varsta ta, de altfel. Ce faci cand nu scrii?
MISU: Traiesc in universuri concentrice care se pozitioneaza, iar si iar, in jurul acelorasi pasiuni. Sunt dependent de muzica si de creatie. Cand nu scriu, sunt un om ,,normal” care asculta muzica in ritmul ritmului cardiac. Practic fotografia si cant la chitara, imi place sa ma simt activ.
FAMOST : Pagina ta de artist de pe Facebook se numeste « Misu va scrie ». E o formula impersonala, fiindca tu nu o spui subiectiv, ci te depersonalizezi cumva. E un soi de detasare de fiinta ta creatoare?
Pentru cine scrii, de fapt?
MISU: Nu imi plac sa fortez sub nicio forma atentia cititorului. Consider ca singurele manifestari veridice de arta sunt cele primordiale, autentic venite din profunzimea individului, netrecute prin vreun filtru al societatii moderne. Astfel, imi vine greu sa spun ca scriu pentru cineva anume, prefer sa spun ca scriu pentru oameni, in totalitatea ambiguitatii si colectivitatii pe care o presupune acest termen. Cred ca daca niste cuvinte cu o anumita profunzime pot starni o scanteie intr-un individ (asa cum mi s-a intamplat mie acum 5 ani, cu un vers din Nichita), atunci ele trebuie adancite si mai mult in profunzime si ambiguitate. Notam undeva, intr-un text de-al meu ca, atunci cand m-am apucat de scris, mi se parea „cool” sa pui propozitii ce rimeaza, una sub alta. Faceam asta dintr-un complex de complexe, de la anxietate sociala la dorinta de afirmare. Pana la urma, le-am combatut si am ajuns in cealalta extrema (si inca merg pe aceasta linie). Ideea e ca nu ma deranjeaza ca oamenii sa stie ceea ce gandesc si ce simt. Detest ipocrizia si ascunderea dupa cortina. Tocmai fiindca traim intr-o lume de marionete, este mare nevoie de oameni autentici. Si daca eu pot fi unul dintre ei, asta nu poate decat sa ma bucure!
FAMOST : Multumim frumos, Mihai Faur, nu putem sa nu ascundem faptul ca prezenta ta in peisajul artistic romanesc este o dovada de necontestat ca poezia nu a murit, ca ea exita inca in sufletele tinere care au atatea lucruri de impartasit! Mai exista speranta!
Text : Adina Mitrica
