Daniela Toma – “Bine ai venit!” in paginile revistei Famost! Care a fost dragostea dintai: poezia sau proza? Si ne gandim la perioada copilariei …
Buna ziua! Multumesc pentru invitatie, Famost! E o placere de fiecare data cand ma regasesc in paginile acestei reviste! Ca sa-ti raspund, a fost poezie dintotdeauna in viata mea, de cand ma stiu, ea este peste tot in jur, desigur, daca o vezi, o simti si o arati apoi tuturor … asta nu inseamna ca nu rezonez cu alt gen literar, mai cu seama ca sunt absolventa a Facultatii de Litere si Arte, sunt profesor si editor, deci, un fel de cititor de profesie …
Desigur, iubeam povestile copilariei mele, fie ca mi le spuneau parintii sau bunicii, fie ca, mai apoi, cand am invatat sa citesc, de altfel, foarte devreme, le “devoram” pe nerasuflate, citeam tot ce-mi pica in mana, fara vreo selectie anume – stiam, insa, poezii foarte multe pe de rost …
Dragostea pentru poezie si pentru crearea ei vine din interiorul tau? Au existat persoane care sa te influenteze in vreun mod?
Sigur ca daca strangi doar frumusete in lumea din interiorul tau, vine un moment cand aceasta da pe dinafara, chiar daca nu vrei, ea se risipeste in jurul tau, iar ceilalti o observa, e imposibil sa nu se intample lucrul acesta – de aici vine poezia – din frumusete, poezia este despre frumusete, este emotie, trebuie sa fie frumoasa, chiar si atunci cand e trista – tot ceea ce e de natura mizerabilista nu e poezie, sa nu cumva sa va imaginati asta atunci cand auziti ca la nu stiu ce important concurs o astfel de insailare a fost premiata, e pur si simplu un derapaj, sunt refulari ale unor indivizi frustrati, care vor sa socheze, atat pot ei, nimic mai mult, ceea ce e suparator in aceasta incercare de modificare a cursului literaturii e faptul ca poezia sufera prin asocierea numelui ei la aceste dejectii, am doar convingerea ca se vor pierde in neant si nu vor continua sa produca sila cititorilor.
Eu am cunoscut oameni care mi-au indreptat pasii, care mi-au aratat cum sa invat si ce sa citesc, de fapt, acesta este dascalul adevarat … stii, multi parinti se asteapta ca profesorul sa le invete copilul, rolul sau este, insa, acela de a-i arata copilului cum sa invete, ce anume sa structureze si sa retina, cum sa-si formeze o cultura personala, in asa fel incat sa poata intretine un dialog pe orice tema pusa in discutie. Asa s-a intamplat si cu mine, am avut dascali adevarati si devotati profesiei, oameni de o mare noblete sufleteasca si cu o aleasa cultura, cariera lor a fost in intregime stralucita si implinita. Profesorul meu de romana din scoala generala, domnul Alexandru Tion, scriitor cunoscut, un excelent slefuitor de caractere, a fost cel care avea sa imi deschida usa acestei lumi fascinante, sa-mi arate secretele ei si sa-mi dezvaluie puterea cuvantului, din acest motiv voi vorbi mereu despre domnia sa cu respect, cu dragoste si pretuire, multumindu-i pentru infinita rabdare de a-mi fi aratat ce sa citesc, cum s-o fac si cum sa scriu dupa ce am acumulat suficiente cunostinte, nu poti scrie fara sa citesti, adica nu poti scrie bine, pentru ca de asternut cuvinte pe hartie se pricepe oricine; mai tarziu, cand am devenit profesor, asa mi-am invatat si eu elevii, unii dintre ei chiar au inceput sa scrie dupa discutiile noastre; unii dintre ei sunt poeti buni, sunt imprastiati peste tot in lume, dar am pastrat mereu legatura si cand putem, ne intalnim cu drag.
Alexandru Tion m-a luat cu el la intalnirile de cenaclu brasovean si am publicat mai apoi poezii in revista Astra, care, desi politizata pe atunci, reusea sa aduca in prim-plan opinii literare noi, am fost pentru prima data olimpic international in acei ani, era inceputul; apoi, l-am avut profesor pe Gheorghe Craciun, personalitate care a contribuit esential la formarea mea, erau anii in care si Gheorghe Craciun si Musina publicau frecvent eseuri in Astra si aduceau in jurul lor tineri poeti si scriitori fascinati de poezie, asa cum eram si eu … si de atunci au urmat altii si altii, insa in facultate, Ilie Gutan, unul dintre profesorii intemeietori ai Facultatii de Filologie, prezenta fascinanta, m-a determinat sa-l studiez serios si sa-l iubesc pe Arghezi si nu numai, de fapt, lucrarea mea de licenta Tudor Arghezi – poemul in proza, a primit nota maxima (facusem si un interviu cu Mitzura Arghezi, o intreaga aventura) si a fost apreciata chiar si de prof. de LRC, Victor Grecu, dascal cu greutate la Facultatea de Litere si Arte a Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, inca din 1967, pana astazi, pasionat de cuvinte, un monument de cultura care si-a petrecut aproape tot timpul in biblioteca, studiind si scriind, si care, se stia, era spaima facultatii si nu dadea cu usurinta nota 10, acestia au fost oameni si dascali adevarati, ca mai toti profesorii de la Sibiu, este lucru stiut, de altfel.
Cand a inceput Daniela Toma sa se dedice poeziei si cand ai constientizat ca te atrage cu adevarat?
Asa cum am mentionat mai sus, inca din scoala generala am inceput sa scriu, chiar mi s-au publicat poezii, nu multe, ce-i drept, in revistele vremii, am debutat in revista Astra din Brasov, in 78, mergeam la cenaclu, am constientizat ca poezia nu ma va parasi niciodata, aveam, insa, multe de invatat atunci, de fapt, invat continuu, imi place sa merg in directii neexplorate, chiar pe terenuri miscatoare, sa creez pentru cititori intrebari dupa pofta inimii mele, sa nu ofer niciodata raspunsuri …
Care a fost momentul care a declansat dorinta de a scrie poezii pentru Daniela Toma? De a-ti asterne gandurile, emotiile si povestile in versuri?
Cred ca am purtat cu mine permanent aceasta dorinta fara a-i da un contur, desi il intuiam si-mi placeau liniile generale in care il incadrasem, asteptam si speram momentul in care voi fi pregatita, constientizam ca nu pot scrie peste noapte, mai ales ca nu ma multumea niciodata un text pe care-l scriam, nu-l consideram inca poezie, cautam sensuri, ma fascinau expresiile pe care nu le puteam defini, care imi starneau intrebari si-mi antrenau mintea, exploram fiecare spatiu al lumii in care ma invarteam, cautam, de fapt, forta in poezie, forta cuvantului sau cuvantul de forta. Acum stiu ca poezia adevarata e cea pe care o simti ca pe o lovitura in plex, una care iti ia mintile si te face sa spui: woow, cum naiba de nu am scris eu asta? De unde i-a venit ideea? Cum de nu am avut-o eu? In afara acestei stari, nu exista poezie, ci o insiruire de cuvinte fara relevanta.
Mi-am asumat poezia si am scris cu adevarat de prin 2013 …
Care este numele primei poezii sub semnatura Daniela Toma si ce ai vrut sa exprimi prin ea? Ce trairi ai avut cand ai realizat ca este completa, ca nu mai sunt necesare alte modificari?
Imi amintesc doar ca i-am scris mamei prima poezie si ea a avut ochii umezi cand i-am citit-o, poate nu intr-atat ca mi-ar fi inteles starea, ci pentru faptul ca acel lucru era pentru ea ceva unic, mai mult de atat si mai frumos nu se putea, dar nu am considerat-o completa, si acum, rareori simt ca o poezie ma multumeste si imi place mai mult de 5 minute, dar daca nu-mi place nici macar atat, nu mai lucrez pe ea, nu am aceasta putere, nici dorinta, imi reuseste de la inceput sau nu-mi reuseste deloc …
Trebuie sa mai povestesc o intamplare peste care nu pot sa trec, daca mi-ai pus aceasta intrebare – mi-am amintit despre teza mea la matematica din ultimul trimestru, clasa a XII-a, primisem subiecte foarte grele, marturisesc ca nici nu era matematica pe lista materiilor mele preferate, asa incat nu mi-am batut prea tare capul cu exercitiile, dar am scris o poezie superba din respect pentru profesorul meu, n-as fi putut nicidecum sa dau foaia goala, chiar asa a avut titlul, teza la matematica, eii, imaginati-va ca dascalul adevarat a intuit tocmai ideea la care m-am gandit eu, aceea de respect si mi-a dat nota 5; de multe ori aceasta intamplare m-a ghidat in anii in care am predat la clasa, mi-am incurajat elevii sa-si realizeze visul, chiar daca nu preferau cu totii materia pe care eu o predam … sunt copii care iti permit sa treci dincolo de barierele pe care, intentionat sau nu, le ridica in fata profesorului si altii de care, orice ai face, nu te poti apropia … intre aceste limite se desfasoara munca dascalului …
Daniela Toma scrie greu sau usor? Revii asupra versurilor? Exista intr-o poezie corecturi, stersaturi, sublinieri?
…
