Cum a descoperit Marius Alexe lumea investițiilor? Ce te-a făcut să alegi piața de capital ca direcție principală?
Am ales piața de capital pentru că are combinația care mi se potrivește: competiție, risc, logică, haos, nervi, oportunitate și oameni.
Astăzi ești implicat în mai multe companii și investiții. Cum ai descrie filosofia ta de business?
Cred că oamenii de succes nu au făcut zece investiții geniale. De cele mai multe ori, au făcut una sau două investiții foarte bune și au avut curajul să stea acolo când ceilalți se plictiseau, se speriau sau alergau după următorul miraj.
Filosofia mea este simplă: ori la bal, ori la spital! Dacă tot îți pui banii, timpul, nervii și reputația în joc, măcar să fie pentru ceva care poate conta.
Prefer să risc pentru ceva mare decât să trăiesc liniștit cu o listă lungă de „aș fi putut”. Siguranța permanentă arată bine pe hârtie, dar, în viața reală, de multe ori este doar frică îmbrăcată frumos.
Nu știi cât poți până nu atingi limita, dar, dacă înveți constant, limita ta se deplasează. La bătrânețe nu cred că voi regreta ce am încercat. Voi regreta doar ce nu am avut curajul să încerc.
Care sunt criteriile esențiale după care Marius Alexe alege o companie în care să investestească?
În primul rând, mă uit la oamenii din spatele companiei. Cifrele se pot schimba, modelul de business se poate ajusta, dar oamenii se schimbă foarte greu, mai ales în bine.
Mă interesează caracterul fondatorilor, felul în care iau decizii, cum reacționează când lucrurile merg prost și cât de sinceri sunt cu ei înșiși, cu echipa și cu investitorii. În business nu vezi omul cu adevărat când totul merge bine, ci când apar problemele, iar problemele sunt inevitabile.
Dar mai este ceva foarte important: oamenii trebuie să fie adaptabili. O companie nu rămâne aceeași. Crește, se lovește de probleme noi, intră în piețe noi, are nevoie de alt ritm, de altă disciplină, de alt tip de execuție. Dacă fondatorii nu cresc odată cu firma, ajung să fie frâna propriei companii.
Pentru mine, o investiție nu înseamnă doar să pui bani într-o companie. Înseamnă să intri într-o relație de încredere cu niște oameni, așa că trebuie să existe chimie. Nu trebuie să fim de acord în fiecare zi, dar trebuie să avem același vis și, mai ales, să fim de acord cum putem ajunge acolo.
Ai construit un portofoliu diversificat de investiții. Ce ai învățat despre risc și disciplină financiară?
Am învățat că, de multe ori, cel mai mare dușman al meu sunt chiar eu.
Nu piața. Nu crizele. Nu politicienii. Nu dobânzile. Nu inflația. Toate contează, evident. Dar cel mai periculos moment este acela în care începi să crezi că ai mereu dreptate.
Disciplina financiară înseamnă să ai reguli și să le respecți mai ales atunci când nu îți convine. Când piața urcă și ți se pare că ești geniu. Când piața cade și ți se pare că vine sfârșitul lumii. Când toți aleargă într-o direcție și tu trebuie să ai sânge rece să nu alergi după turmă.
Am învățat că trebuie să mă protejez inclusiv de mine: de entuziasmul meu, de impulsurile mele, de tentația de a forța lucrurile. Uneori cea mai bună decizie nu este să faci ceva spectaculos, ci să nu faci prostia care îți poate strica luni de muncă.
Cât de importantă este viziunea fondatorilor atunci când decizi să intri într-o companie?
Când intru într-o companie, nu intru doar pentru ce este astăzi. Intru pentru ce poate deveni. Iar diferența dintre cele două este dată, în mare parte, de viziunea fondatorilor.
O companie poate arăta bine la un moment dat, poate avea cifre decente, produse bune, clienți mulțumiți. Dar dacă oamenii din spate nu văd mai departe de trimestrul următor, compania rămâne mică, prudentă și comodă.
Pentru mine, viziunea înseamnă să înțelegi unde poate ajunge compania, ce piață poate ataca, ce avantaj poate construi și ce fel de organizație trebuie să devină.
Dar viziunea singură nu ajunge. Am văzut destui oameni cu idei mari și execuție mică. Viziunea fără capacitate de implementare este doar poezie de PowerPoint.
Cum vede Marius Alexe evoluția pieței de capital din România în următorii ani?
De la pandemie încoace am intrat într-o zonă foarte imprevizibilă. Am trecut de la criză sanitară la inflație, de la dobânzi mici la dobânzi mari, de la optimism la frică, de la război la crize politice și fiscale.
Eu cred că piața de capital din România are potențial mare, dar nu va crește liniar, frumos. Va avea ani buni, ani slabi, episoade de entuziasm și episoade în care toți vor descoperi brusc că sunt prudenți.
Pe termen lung, direcția mi se pare bună. Avem mai mulți investitori, Pilonul II aduce constant bani în piață, companiile încep să înțeleagă mai bine ce înseamnă transparența, iar listarea Hidroelectrica a arătat că România poate avea tranzacții mari și interes real.
Dar piața are nevoie de mai multe companii bune, de stat și private. Are nevoie de lichiditate, de încredere și de reguli stabile. Nu poți cere investitorilor să vină cu bani pe termen lung, iar statul să schimbe fiscalitatea din mers.
Așa că sunt optimist, dar nu naiv. Cred că piața de capital din România va crește, dar va crește cu nervi, cu volatilitate și cu multe teste. Important este ca investitorii să înțeleagă că bursa nu este un bancomat. Este un mecanism prin care răbdarea, disciplina și nervii tari sunt recompensați mai des decât agitația.
Mulți tineri sunt interesați astăzi de investiții. Ce greșeli a observat Marius Alexe cel mai des la început de drum?
- Prima greșeală este că mulți cred că există cineva care le poate da o rețetă prin care să câștige garantat. Nu există așa ceva. Dacă ar exista, probabil nu ar vinde cursuri, ar sta liniștit pe o insulă și ar cumpăra jumătate din lume.
- A doua greșeală este că unii cred că, dacă citesc suficient, vor fi complet pregătiți. Cititul ajută enorm, dar nu îți elimină riscul. În investiții nu ești plătit pentru că știi tot. Ești plătit pentru că știi să gestionezi necunoscutul, riscul și propriile reacții când lucrurile nu ies cum ți-ai imaginat.
- Apoi mai este o capcană foarte periculoasă: succesul accidental. Este cel mai prost profesor. Nu te învață nimic. Uneori chiar te dezvață și te face mai slab. Dacă ai început să investești într-o perioadă în care toată bursa a crescut, aproape orice ai fi cumpărat ar fi fost pe profit. Problema apare când începi să confunzi piața bună cu geniul personal.
În schimb, eșecul poate fi un profesor foarte bun, dacă ai curajul să te uiți la el cinstit. O pierdere te poate obliga să înțelegi ce ai greșit, ce nu ai văzut, ce ai ignorat, unde ai fost lacom, unde ai fost naiv sau unde ai fost pur și simplu nepregătit.Dar dacă după fiecare pierdere spui doar „am avut ghinion”, nu înveți nimic.
Ce înseamnă pentru tine succesul în business?
Nu înseamnă doar cifră de afaceri, profit sau zerouri într-un cont. Astea sunt importante, normal. Dacă ai bani, dar nu dormi, dacă nu poți pleca două zile fără să se aprindă tot, dacă trăiești permanent cu telefonul în mână și cu stomacul strâns, atunci nu știu cât de succes este acel succes.
Pe de altă parte, nici povestea cu „banii nu contează, important e să faci ce iubești” nu mă convinge.
Cred că succesul este undeva între bani și liniște. Să construiești o companie care produce, crește și rezistă, dar care nu te transformă în prizonierul ei.
Ce diferențiază ONLEAF de alte companii din domeniu?
În primul rând, echipa.
ONLEAF are un mix foarte bun între oameni tineri, cu energie, ambiție și dorință de a demonstra, și experiența celor care au mai trecut prin etapele prin care trece o companie în creștere.
Cred mult în combinația asta. Tinerii vin cu viteză, curaj și foame de succes. Eu vin cu experiența, cu lecțiile învățate pe bani reali, nu din cărți, și cu liniștea financiară atunci când compania are nevoie de timp, răbdare sau resurse pentru a trece la nivelul următor.
Care este viziunea pe termen lung pentru ONLEAF?
Pe termen scurt, obiectivul este să ieșim din liga firmelor mici. Nu vrem să rămânem o companie simpatică, de nișă, care se mișcă bine într-un colț de piață. Vrem să trecem la etapa următoare.
Una dintre direcțiile importante este listarea la Bursa de Valori București. Pentru noi, bursa nu ar fi doar o bifă de imagine, ci începutul unei noi etape de dezvoltare: mai multă vizibilitate, mai multă disciplină, mai mult acces la capital și o presiune sănătoasă de a performa.
Pe termen lung, viziunea este să construim un holding cu mai multe branduri de alimente sănătoase, fiecare specializat pe nișe diferite.
Cum arată o zi obișnuită din viața lui Marius Alexe?
Nu prea cred în „zi obișnuită”. Sau, mai corect spus, nu îmi place ideea de zi obișnuită.
Nu sunt omul rutinei perfecte, cafea la aceeași oră și viață împărțită în pătrățele. Rutina mă plictisește. Și, mai grav, nu îmi pune creierul la treabă. Eu sunt mult mai confortabil cu un anumit nivel de haos decât cu o ordine sterilă, în care știu de dimineață tot ce se va întâmpla până seara.
De obicei îmi programez două, trei lucruri importante pe zi. Îmi las timp și pentru neprevăzut, pentru o discuție apărută din senin, pentru o problemă care trebuie rezolvată sau, sincer, și pentru leneveală dacă am chef de asta. Uneori corpul cere asta si trebuie sa il ascult.
Așa că ziua mea nu arată ca o agendă perfectă. Arată mai mult ca un amestec între plan, improvizație, telefoane, decizii, probleme și mici pauze în care încerc să nu mă iau prea tare în serios.
Cum îți începi diminețile și ce rutine consideri esențiale pentru productivitate?
Nu îmi plac diminețile. Știu că există vorba românească: „omul gospodar se trezește de dimineață”. Eu am altă variantă: omul gospodar nu se culcă până nu își rezolvă treburile, iar apoi doarme cât vrea, pentru că nu mai are de ce să se trezească de dimineață.
Nu cred în fetișul ăsta modern cu trezitul la 5 dimineața, duș rece, jurnal, meditație, alergare și după aceea cucerit lumea până la ora 8, apoi te culci cu găinile și nu ai parte de viață socială, apoi te miri că ai depresie.
Productivitatea nu vine din ora la care te trezești, ci din ce faci când ești treaz. Sunt oameni care se trezesc la 6 și pierd ziua până la prânz. Și sunt oameni care încep mai târziu, dar livrează mai mult decât alții într-o săptămână întreagă.
Rutina mea esențială este să îmi aleg puține lucruri importante și să le duc până la capăt. Nu zece taskuri, nu simularea ocupației, nu alergat cu agenda în mână ca să par eficient. Două, trei lucruri care contează cu adevărat.
Ce îl inspiră cel mai mult în viața de zi cu zi pe Marius Alexe?
…
