Dintotdeauna cand m-am regasit in fata unui subiect tratat de marii filozofi ai lumii sau de scriitori ilustri, m-am temut ca ceea ce aveam sa spun sau sa gandesc eu, e insignifiant si nepotrivit, poate. Atunci, am incercat sa ma feresc de cuvinte mari si sa traiesc dupa principii de bun-simt pe care mi le-au transmis parintii si pe care le-am cultivat prin tot ceea ce am spus sau am facut.
Am realizat la un moment dat, ca aceste doua cuvinte: moralitate si responsabilitate pot fi aplicate – fara a sta sa judecam cu de-amanuntul fiecare semnificatie sau fiecare context in care pot fi regasite (personal, profesional) – chiar in viata noastra de zi cu zi. Si ca fiecare dintre noi, traim o moralitate si ne asumam prin aceasta moralitate si niste responsabilitati. Sau, cand ne asumam o responsabilitate, o facem respectand principii de moralitate si nu numai.
Initial nu mi s-a parut o apropiere fireasca a celor doua concepte, dar situatiile zilnice prin care trecem, ma fac sa apreciez acest lucru: ca esti responsabil si iti asumi o oarecare moralitate (ea poate fi diferita, in functie de cultura, obiceiuri si se poate exprima in mod diferit) sau esti moral (tinand cont de principiile tale), si, in consecinta, esti nevoit sa-ti asumi anumite responsabilitati.
Ca sa nu vi se para totul in ceata, ma gandesc ca un exemplu concret ar putea fi definitoriu: am incercat sa fiu acelasi om, indiferent de cel pe care l-am avut in fata, langa mine sau in spatele meu. Pentru ca asa m-au invatat parintii mei, pentru ca acesta este tipul de educatie pe care l-am primit. Si atunci cand am luat o decizie sau mi s-a comunicat o situatie, cand am pus in balanta poate „oferte” (iarasi pot fi luate in considerare aici si cele personale si cele profesionale), am stiut ca nu trebuie sa aleg intre principiile mele sau a actiona conform principiilor mele si alte constrangeri poate imorale, pentru mine cel putin, chiar daca acele decizii, imi aduceau responsabilitati in plus, griji sau mai stiu eu ce probleme. Am stiut ca exista un singur drum, pe care stiu, ca daca l-am ales respectandu-mi principiile morale, nu-mi va aduce greutati insurmontabile. Asa ca a fi moral si a-ti asuma responsabilitati, desi pot parea concepte marete si greu aplicabile (impreuna) in aceeasi situatie – nu este deloc asa. Cu amandoua ne intalnim zi de zi, de la ce le aratam celorlalti ca suntem, pana la ce suntem de fapt. Si nu are trebui sa fie cale lunga intre cele doua ipostaze. Diferenta ar trebui sa provina doar din perceptia diferita a fiecaruia dintre noi si nicidecum din incongruenta celor doua ipostaze: cine sunt (moral vorbind) si ce-mi asum ca sunt (ma responsabilizez).
Delia Gavriliu
