Intr-o perioada in care suntem guvernati de digital, exista si oameni exceptionali care par neatinsi de acest lucru, realizand opere de arta intr-o maniera desprinsa parca din alte timpuri. Cu toate acestea, ei sunt la zi cu tot ce inseamna informatie noua, sunt deschisi in fata ineditului si foarte important – studiaza in continuu pentru a deveni mult mai buni decat sunt in prezent.
Cu un astfel de om – de o valoare incontestabila, avem placerea sa va facem cunostinta in aceasta editie a revistei noastre, o persoana foarte deschisa, amabila, perfectionista si cu un foarte bun simt al realitatii: este vorba de domnul Corneliu Dragan-Targoviste. Multi dintre dumneavoastra cu siguranta il cunosc, ii urmaresc activitatea si cu toate acestea, probabil, exista anumite lucruri mai putin stiute despre activitatile trecute si prezente, despre pasiunile sale, despre Corneliu Dragan-Targoviste ca om.
Va invitam asadar, sa parcurgeti urmatoarele randuri si sa descoperiti un dialog sincer, bine ancorat in realitate si sa va incantati ochii cu aceste minunate picturi in acuarela!
Bine ati venit in paginile revistei noastre! Intrebare clasica: pasiunea pentru pictura – v-a fost insuflata, a venit din interior, o combinatie intre cele doua … ?
Pasiunea, in general, o ai sau nu o ai! Poate exista cineva in viata ta, la un moment dat, care sa te ajute sa o descoperi si sa iti dai seama ca, de fapt, asta vrei. In cazul meu, factorul declansator a fost tatal meu care, fara a fi un erudit, imi facea niste desene pe care eu le repetam si le transformam pana iesea cu totul altceva. Cred ca asa a aparut aplecarea si respectul pentru coala de hartie. Pictorii isi aleg tehnica de lucru, in functie de modul in care sunt ei construiti. Unora le place sa elaboreze subiectele, in timp ce altii sunt spontani. Eu zic ca fac parte din cea de-a doua categorie. Genul de acuarela pe care o fac, implica multa spontaneitate si manualitate. In acuarela te gandesti de regula inainte de a te apuca. Timpul de executie fiind relativ scurt si apa avand propriile ei legi de difuzie, concentrarea este maxima, punctiforma, deciziile rapide, nu ai timp sa te gandesti, caci o pata de culoare cere o alta pata de culoare si totul atat timp cat hartia este inca uda. Acest fapt face ca lucrarea sa copieze foarte bine starea in care te gasesti in acel moment. Acuarelele mele, dincolo de subiectul abordat, sunt niste copii ale sufletului si dispozitiilor, in care ma gasesc atunci si numai atunci. Oamenii, in general, vad subiectele lucrarilor, dar eu de fapt, pictez stari.
De la un anumit punct, v-ati ‘rupt’ definitiv de inginerie… ce v-a determinat sa faceti acest pas?
Ingineria a fost cumva trecatoare, specifica vremurilor in care fiecare om trebuia sa aiba o meserie. Si din pasiuni era greu sa traiesti. Revolutia a insemnat ruptura definitiva de trecut, oferindu – mi astfel, timpul necesar pentru a face ceea ce mi – am dorit.
Considerati ca v-a influentat ceea ce ati studiat initial, modul de a gandi, de a vedea pictura altfel? Si-a pus amprenta intr-un anumit mod?
Orice scoala, indiferent in ce domeniu, are darul de a ne constientiza, a ne maturiza si forma ca oameni.
Sunteti un artist in adevaratul sens al cuvantului … care considerati ca va sunt punctele forte si ce credeti ca ar trebui sa mai faceti/studiati pentru a va depasi limitele?
Punctul meu forte este munca. Lucrez zilnic si consider ca lucrul sustinut este apanajul calitatii. Dar daca nu este insotita de studiu, ai toate sansele sa te plafonezi.
Ati avut, aveti, multe expozitii pe plan intern si international si cu siguranta fiecare dintre ele are propriul farmec … exista vreun astfel de eveniment care v-a impresionat in mod deosebit?
Roadele muncii noastre sunt expozitiile, iar la vernisaje, atunci cand simt ca exista interes fata de lucrarile mele. ma simt cel mai bine. Daca intalnesc si tineri care vor sa se informeze sau vor sa porneasca pe acesta cale, atunci sunt foarte fericit.
Sunteti o persoana foarte activa, drept dovada stau vernisajele, expozitiile, evenimentele la care participati si tot ceea ce faceti. Cum reusiti sa aduceti la un numitor comun aceasta ‘agitatie’ continua si linistea de care, probabil, un artist are nevoie pentru a crea?
Simplu: il am pe fratele meu ca ajutor. El se ocupa de relatiile cu galeriile sau muzeele unde expun. In schimb, fiica mea imi tine pagina de Facebook. In plus, familia mea m-a sustinut si mi-a asigurat linistea si confortul spiritual, ingrediente fara de care nu poate exista inspiratie!
Ce artisti preferati aveti si daca, in timp, unii dintre ei, au castigat mai mult loc in inima dumneavoastra?
Am cativa artisti acuarelisti preferati, dar acestia sunt straini. La noi, acuarela nu a starnit interesul artistilor decat in mica masura si atunci cand au facut-o, a fost mai mult sub forma de schita, decat ca lucrare finita.
Ce va inspira cel mai mult in pictura? Aveti nevoie de o anumita stare? Cum decurge procesul realizarii unei picturi, de la idee pana la final?
Eu fac multe calatorii pentru a-mi culege subiectele. Acestea raman sub forma de schita pana le vine randul. Nu as putea spune care este factorul declansator pentru fiecare lucrare in parte; stiu doar ca o schita peste care am trecut cu ochii zile, saptamani sau chiar luni, intr-o zi imi apare rezolvarea ei si atunci ma apuc repede de lucru.
Aveti vreo parte favorita din intreg procesul realizarii unei picturi?
Nu am parti favorite in procesul de creatie. Fiecare parte are farmecul ei, dar momentele cele mai placute sunt seara, cand te uiti pe ce ai lucrat si ai sentimentul acela de implinire. Atunci ma uit cu atentie la lucrari si trag concluzii, sunt bucuros sau trist, ma hotarasc daca lucrarea trebuie repetata, daca am mai descoperit ceva in ziua aceea, etc. Dupa aceea le ignor, pentru ca altfel, le-as descoperi prea multe hibe.
Sunteti intotdeauna multumit cand ati lasat pensula jos la finalul unei lucrari? Sau, parca, ati mai adauga ceva…
Continuare interviului GRATUITA Aici – Revista Famost – Editia August 2017!
