Daca este adevarat (si este!) ca oricine are o poveste care merita spusa dincolo de peretii unei incaperi goale, atunci ar fi momentul sa ne asezam cuminte/cu minte, pentru a patrunde in gandurile cuiva care fuge de efemer. Gandurile acestea, uneori speriate, alteori neinchipuit de curajoase, se regasesc si aici: https://www.facebook.com/fuginddeefemer.
Madalina Iuliana Musat, cea care ne permite incursiunea in mintea ei, are si o explicatie pentru fuga aceasta, care nu este nicidecum semn al lasitatii. Intr-o era in care efemerul se masoara in secunde, nu poti sa accepti ca viata ta sa intre asa, fara sa se impotriveasca deloc, intre limitele astea. Si, atunci, faci ceva pentru a sparge barierele uitarii, pentru a deveni memorabil, chiar si daca asta ar trebui sa se intample prin intermediul unui singur lucru, gest, cuvant. Asa ca Madalina, anuland efemerul, isi atinge peticul ei de vesnicie prin gandul preschimbat in litera, iar ceea ce se naste e expresia unei sensibilitati ardente care stie ca ziua de maine e doar un ieri intarziat. Si, cu siguranta, nu acesta este scopul acestei tinere, de a aluneca de pe o zi pe alta, de a pendula permanent intre a fi si a nu fi.
Tocmai de aceea, Madalina scrie. Ea este modesta si nu crede ca face mult. Dar face multe! Indeamna oamenii la reflectie, la introspectie, la dialog cu interiorul, dar si cu exteriorul lor, asfel incat sa isi inteleaga rostul. E mare lucru sa stii cine esti si de ce esti aici! Si asta iti da cel putin
10 motive sa zambesti: ca respiri, ca te mangaie ploaia, ca iti oferi momente de relaxare in compania unei carti bune, a unei lumanari parfumate si a unei cani de ceai cald sau ca un necunoscut a ales sa piarda metroul lui, ca sa te ghideze pe tine.
Lucrurile marunte dau farmec existentei, iar Madalina, studenta la medicina, pasionata de versurile lui Nichita si autoarea romanului «Captiva in luciditate», stie ca e o granita uneori invizibila intre fiinta si nefiinta, pe care nu iti permiti sa o ignori. De altfel, textele ei, unele aparute pe blog, altele aparute pe site-ul catcy.ro, aduc deseori in discutie moartea, cu tot aspectul ei intunecat, pentru a-i face pe cititori sa aprecieze ceea ce au, insa amana: viata! Viata cu imbratisari calde, cu maini intinse catre parinti sau prieteni, viata cu ale ei convorbiri interminabile in miez de noapte, printr-un telefon imun la socuri de orice fel, inclusiv emotionale, viata cu o cafea aromata sau cu o priveliste care sa iti taie rasuflarea, convins fiind ca da, chiar ai lumea la picioare! Caci teama acestei artiste este
ca traiesti incercand sa te descoperi si mori fara sa te cunosti!
Desi se joaca usor cu toate nuantele cuvintelor, Madalina nu ne-a putut pacali, fiindca, pe undeva, am regasit-o in insasi descrierea pe care o face unei (oarecare) femei, medic legist. Adica ei !
Ii plac zilele de duminica cand se refugiaza intr-o carte, plimbarile lungi si nisipul marii. Ii plac zilele cand nu moare nimeni! Acelea chiar ii plac cu adevarat! Te-ar mira daca ti-as spune ca plange? Ca femeia care vede zilnic moartea are nevoie de protectie? O vei recunoaste pe strazile aglomerate. Pluteste atunci cand merge si are un aer misterios. Daca va plange vreodata in prezenta ta, atunci i-ai castigat increderea! Atunci i-ai ajuns in suflet si ti-ai facut loc printre amintirile ei. Zambeste ludic si totodata cu maturitate. Nu incerca sa o citesti! Au mai incercat si altii si au sfarsit prin a pleca. Te-ar mira daca ti-as spune ca e o nascocire de weekend sau poate o farama de realitate?
Nu, nu ne mira deloc sa privim in spatele acestor cuvinte care compun, piesa cu piesa, ceva din tine. Nu ne mira nici ca farama aceea de adevar devine un adevar tot mai mare… apoi, un intreg. O Madalina intreaga!
Ce fericire ca esti!
Ce intamplare ca suntem!
Text: Adina Mitrica
