Ne invartim bezmetic intr-o lume in care albul devine cu usurinta negru, vara uneori e atat de aproape de iarna, iar stelele stralucesc in miez de zi. Si daca am vrea sa credem ca la mijloc sunt miracole si ca nu s-a instalat haosul, asa cum am fi tentati sa gandim, trebuie sa punem in calcul si faptul ca lucrurile apar asa, fiindca ele se armonizeaza cu ritmul inimilor noastre. Inimi pe care nimeni nu le-ar intelege mai bine decat un cardiolog si scriitor in acelasi timp : dr. Vasi Radulescu. El e omul care, in ciuda faptului ca are o viata plina, o cariera in numele careia a fost nevoit sa faca numeroase sacrificii, simte ca nu munceste deloc, pentru ca pasiunile nu pot fi cuantificate. | Text : Adina Mitrica |
Dar cine e cu adevarat doctorul Vasi Radulescu ? Asta o poate afla oricine care ajunge pe blogurile www.eusuntv.ro si www.mesajuldepefrigider.ro. Autocaracterizarea e pe cat de scurta, pe atat de complexa: « Citesc, traiesc, iubesc, dezimbolnavesc. Si-ntre ele scriu».
E greu sa mai spui ceva in plus. Dar incercam…
Pe termen lung, lui Vasi nu-i displace gandul de a fi profesor universitar, continuand astfel linia initiata de un membru al familiei sale, distins om de cultura cu titlu academic. De altfel, el considera ca individul care, desi erudit si temeinic documentat, alege sa nu-si transmita cunoasterea, da dovada de egoism, fiindca o informatie neimpartasita e o imbolnavire prematura a societatii. Mai mult decat atat,
fiecare trebuie sa creeze ceva. Omul va muri doar atunci cand nimeni nu va mai discuta nimic despre el, nu il va mai pomeni, ori asta devine imposibil cand lasa in urma fapte bune si cuvinte frumoase.
Mai nou, Vasi este unul dintre promotorii unor proiecte de strangere de fonduri pentru clinica noua de oncopediatrie de la Marie Curie, initiate de asociatiile Daruieste Viata si Bursa de Fericire. De asemenea, ofera solutii medicale si sfaturi competente pe platforma online Doclandia.ro, fiindca este ingrijorat de numarul tot mai mare de pacienti care se trateaza « dupa ureche», inrautatindu-si astfel starea de sanatate.
Curajul, rabdarea, modestia si intuitia l-au determinat sa caute intotdeauna calea cea mai eficienta de a contribui la ameliorarea situatiei pacientilor sai pe care ii respecta si ii intelege, in ciuda faptului ca se spune ca personalul medical devine imun la suferinta si se abrutizeaza in rutina. Contrar preconceptiilor la adresa medicilor, Vasi si-a spus candva
ca cele mai frumoase lupte in viata sunt cele pe care le dam pentru alti oameni, ca asa primim satisfactii de neegalat si chiar reusim sa atingem ceva ce pare fericire.
Ghidandu-se dupa principiul lui Nietzsche, dr. Vasi Radulescu a devenit, mai devreme decat a sperat, ceea ce este cu adevarat: suma unor alegeri pornite atat din suflet, cat si din minte. Talentul artistic, mostenit de la tatal sau, vine sa contrazica ideea conform careia numai una dintre emisferele creierului este prevalenta. In cazul lui, stanga si dreapta stau pe aceeasi coordonata, avand ca rezultat un spirit ales, pentru care sunt importante si rezultatele electrocardiogramei, dar si cele ale terapiei spontane prin cuvinte. De altfel, el a inteles ca toate converg in aceeasi directie: nu poti intelege povestea unui om, daca il izolezi de substanta sa intima, de constiinta, de zbaterea sa interioara, de pulsul sufletului sau, pentru ca e ca si cum ai face diagnoza unei masini ajunse in atelierul de reparatii auto.
Iata ce frumos vorbeste despre cei pe care i-a intalnit :
Ca medic, mi-a fost dat sa vad povesti desfasurate pe mai bine de jumatate de secol. Am admirat un batranel de 81 de ani care venea cu flori si bomboane la sotia lui internata. Am zambit cand o doamna de 77 de ani isi certa sotul intr-un stil adolescentin, dupa ce acesta mancase cu sare, avand insuficienta cardiaca; l-a sarutat apoi pe buze si l-a facut prostut. Am ramas uimit cand un domn de 79 de ani venise infofolit din cap pana-n picioare, pe viscol, sa-i aduca prajiturele sotiei; cazuse chiar pe gheata si se lovise la sold. Erau impreuna si la greu, asta conta, lasand loc de mangaiere si speranta intr-un mediu in care exista multa durere si chiar se poate muri de la un minut la altul.
Empatia si participarea la farama de viata a celuilalt constituie, in esenta, reconfirmarea ca esti viu, ca te atinge ceea ce se intampla in jurul tau. Iar pe Vasi il inspira tot ce vede si ce simte: interactiunea cu oamenii, fie ei pacienti sau trecatori ocazionali pe trotuare, locurile in care s-a plimbat, precum si detaliile care, de cele mai multe ori, scapa privirilor noastre: un sunet, o culoare, un miros. Iar ceea ce rezulta, ca intr-un joc chinestezic, neaga sabloanele si se construieste pe principiul dicteului automat suprarealist, printr-o descarcare/incarcare de/cu energii, ca o nastere compulsiva, insa lipsita de pericole. Asa face si cand picteaza. Iar ceea ce prinde viata, cuvant sub degete sau imagine sub pensula, este rodul unui act creativ al carui beneficiu nu poate fi ignorat: instalarea unei stari divine in care domneste linistea. Insa, cum nu traim intr-o lume ideala, sunt si momente cand aceasta stare este greu de obtinut; si atunci, medicul se intoarce la « Micul Print ». Mereu. Pentru ca nu l-a dezamagit nicicand si pentru ca i-a spus, de fiecare data, ceva in plus. Ah, si mai cunoaste un tratament prin care sa-si restabileasca echilibrul de dinauntru: iubeste toamna, fiindca
e despre detasare, introspectie, melancolie, plimbari lungi, paturi calde, povesti, imbratisari si redescoperiri de sine.
Asa ca, doctore, dupa o garda grea, cand te asiguri ca ai restabilit un puls si ai stabilizat o inima (chiar si una mare de tot), aseaza-te cuminte si mai scrie-ne, fiindca si inimile noastre sanatoase – inca – au nevoie de suplimente! Fie ele si pastile pentru suflet! Ca doar tu ai spus-o :
Pastreaza-ti inima tanara!
Si pentru asta, e nevoie de ajutorul tau!
