Despre Persepolis … Secolul al XX-lea a fost pentru iranieni o perioada de tranzitie zbuciumata. La inceputul veacului, generalul Reza Pahlavi alunga de la putere dinastia cu origini turcesti care conducea tara, proclamandu-se sah. Pentru ca este simpatizant al Germaniei naziste, in anul 1941 va abdica, din cauza invaziei trupelor britanice si sovietice.
Titlul de principe mostenitor ii revine fiului, Mohamed Reza Pahlavi care va conduce tara timp de treizeci si opt de ani. Perioada 1950-1963 este una de refacere dupa Al Doilea Razboi Mondial: sahul anunta Revolutia Alba, un program care urmarea modernizarea statului, de la acordarea dreptului de vot femeilor pana la inlaturarea interdictiei ce presupunea ca cei de alte religii nu pot detine functii publice. Astfel, Iranul s-a deschis influentelor din Occident. Din cauza modificarilor propuse, sahul intra in conflict cu clericul Ruhollah Khoemini, care considera schimbarea un atac direct la adresa Islamului. Il acuza pe Mohamed Reza Pahlavi ca nu este decat marioneta Statelor Unite ale Americii; este arestat, fapt ce starneste furia credinciosilor care ies in strada si cer eliberarea sa.
Continua conflictele, asa incat liderul religios petrece paisprezece ani in exil, timp in care definitiveaza punctele cheie ale Revolutiei islamice: legile societatii trebuie sa respecte legile pe care Allah le-a dat, asa incat singurii calificati sa fie conducatori sunt invatatii islamici. Pe fondul neintelegerilor dintre sustinatorii clericului si cei ai sahului, cel din urma va parasi Iranul in 1979, dandu-i ocazia lui Ruhollah Khoemini sa se intoarca din exil (trebuie stiut faptul ca vreme de aproape cinsprezece ani, programul Revolutiei islamice, alaturi de atacuri grele la adresa sahului, au circulat in scris, „pe sub mana”, alimentand conflictele dintre cele doua tabere).
Anilor tulburi ai schimbarilor si ai revolutiei le urmeaza inca o perioada neagra: razboiul dintre Iran si Irak (1980-1988). Conflictul apare dupa o serie lunga de dispute teritoriale legate de frontiera comuna a celor doua state.
Un oras in inima ei, o capitala antica. O autoare, o carte si mai apoi un film: Marjane Satrapi si PERSPEPOLIS. In anul 2000 protagonista-scriitor publica o autobiografie care consemneaza evenimentele mai sus pomenite intr-o maniera surprinzatoare: romanul grafic – creatie care se indeparteaza de naratiunea clasica si care indulceste tonul sumbru al relatarii literare. O nonconformista ce se va dedica artelor plastice, urmand cursuri atat in Teheran, cat si la Strasbourg isi doreste sa aduca in prim-plan, printr-o tusa extrem de personala, o istorie care schimba fata Iranului, intim legata de istoria propriei sale vietii.
Fiecare intamplare din Persepolis este un punct cheie in devenirea personajului-autor: cu ochi de copil este martor si participant la conflictele agresive din strada; se adapteaza de asemenea la schimbarea sistemului educational (de la scolile bilingve laice la asa-zisa revolutie culturala, moment in care fetele vor purta valul si nu vor mai invata alaturi de baieti). In adolescenta, parintii o trimit la Viena, pentru a studia la unul dintre cele mai bune licee franceze din Europa; singura intr-o tara straina, diferita de cea din care venea, incearca sa topeasca tot ceea ce o deosebeste de noua cultura. Desi este sfatuita de acasa sa isi pastreze integritatea, este privita cu ostilitate cand isi recunoaste originile. Dupa ce descopera doua fete ale Europei care se vrea moderna, dar care respinge pe fata ceea ce este nou, deci diferit, ajunge din nou in Teheran. Maturitatea o pune fata in fata cu urmele lasate de razboiul dintre Iran si Irak. Reintoarsa acasa trece printr-o depresie, isi pierde si isi recastiga motivatia, se casatoreste si divorteaza ca in cele din urma sa se mute la Paris.
Romanul e o suita de intamplari comune fiintei umane, rupte de realitatea celor mai multi cititori prin permanenta amenintare a mortii. Ce face din lectura autobiografiei o placere neobisnuita? DESENUL care insoteste fiecare dintre replicile personajului. Desi in linii alb-negru, perfecte pentru infatisarea antitetica a doua lumi – sau a uneia, impartita in doua, schitele sunt decupaje ale realitatii, cand luminoase, cand induiosatoare prin comicul tragediei lor.
Autoarea devine in chip natural si regizor, asa incat de pe hartie PERSEPOLIS ajunge pe marile ecrane. La Festivalul de la Cannes din 2008, animatia primeste premiul jurului. Purtatorii care au dus mesajul personajelor mai departe in film au fost Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve si Simon Abkarian. Avand sansa mai multor artificii tehnice (miscare, coloana sonora, efecte vizuale) infatiseaza mai precis aerul tensionat al epocii, si in mod particular starea fiecarui personaj.
Autor – Codruta Tudoriu
