Bună, Robert Vladu şi „Bine ai venit!” în paginile revistei Famost! Care a fost principala motivaţie de a păşi în acest frumos domeniu?
Motivaţia mea a fost în prima fază să devin celebru şi să mă vadă bunica la televizor; să fiu exact ca Florin Piersic pe care îl idolatrizam şi încă o fac!
În timp, am descoperit că este ceva mai profund de atât.
Când ţi-a venit ideea de a îmbrăţişa actoria şi dacă ai fost influenţat de cineva/ ceva? Sau poate ai avut parte de un anumit context care ţi-a întărit această idee, creându-ţi cumva un culoar favorabil?
Ţin minte perfect când am descoperit că vreau să fac asta. Eram cu mătuşa mea la Opera din Craiova unde se juca TOSCA. Când s-a făcut întuneric în sală, m-am speriat foarte tare. Dar când cortina s-a deschis, am rămas ca trăznit de amestecul de culoare, muzică, magie din faţa mea. Eram absolut fascinat. De atunci nu am putut să mai îmi iau gândul de la ceea ce văzusem. Deşi nu înţelesesem mare lucru, fiind destul de mic, devenisem obsedat de acea lume. De atunci mi-am dorit şi eu să fiu pe scenă.
Unde/ ce ai studiat şi unde îţi desfăşori activitatea în momentul de faţă?
Am absolvit Actoria la Craiova în 2022 şi în momentul de faţă sunt actor la Teatrul Dramatic „Ion D. Sârbu” Petroşani, dar colaborez şi cu Teatrul Naţional Craiova şi Teatrul de Artă din Deva.
Teatru sau film pentru Robert Vladu?
Ambele, clar!
Este necesar doar să ai talent pentru a reuşi în actorie? Poate compensa mai multă muncă şi eforturi o anumită lipsă de talent?
Pentru mine, a avea talent înseamnă să munceşti şi să îţi doreşti obsesiv să faci ceea ce simţi. Sunt necesare multe, de şansă mai ales; să ai întâlniri cu regizori, actori, oameni de artă şi de meserie de la care poţi să creşti. Şi o bună parte din această şansă trebuie să ţi-o faci şi tu, fiind mereu focusat şi dornic de a colabora şi a munci.
Cum au fost emoţiile când ai debutat „oficial” pe o scenă de teatru? Sau nu prea ai emoţii?
Am nişte emoţii uriaşe! Mai ales la premiere. După, uşor uşor încep să le mai diminuez. Odată ce intru în scenă, totul se relaxează, devine magic, minunat, de nedescris. Emoţiile apar mereu în afara scenei, când aud publicul când intră în sală. Iar la debut a fost „superb”. Glumesc, a fost frumos!
Ai vreo persoană căreia i-ai mulţumi pentru faptul că te-a susţinut în eforturile de a pătrunde în această frumoasă pasiune&meserie?
Mătuşei mele. Ea mi-a descoperit această meserie nobilă, ducându-mă de mic la operă şi teatru. Fără ea, poate că nu aş fi realizat nimic din ce am făcut până acum. Este eroul meu.
În câte piese de teatru a jucat Robert Vladu?
Acum am terminat primea mea stagiune la Teatrul Dramatic Petroşani şi am jucat în 8 spectacole. Printre care se mai adăugă încă 2 de la teatrele unde sunt actor colaborator.
Pentru cine nu cunoaşte sau ar fi tentat să îmbrăţişeze această frumoasă formă de artă, ce înseamnă în mod real pregătirea pentru o piesă de teatru? Cum decurge pentru un actor pregătirea până la prima apariţie pe scenă?
Începem cu prima citire de text, alegerea distribuţiei şi discuţia pe fiecare personaj în parte. Continuarea poate să difere de la regizor la regizor, fie începem cu exerciţii de improvizaţie şi de acomodare la conceptul regizoral sau la atmosfera piesei, fie trecem direct la scena respectivă. Înainte de fiecare repetiţie este indicat să facem o încălzire fizică, dar şi vocală. După fiecare repetiţie, facem notaţii pe text cu noile indicaţii, corecturi şi schimbări. Este o muncă cu totul complexă ce necesită multă răbdare şi concentrare.
Până în momentul de faţă, ţinând cont de tot contextul social, ţara în care ne aflăm, eşti mulţumit de realizările tale? Simţi că se putea mai mult?
Mereu se poate mai mult şi muncesc zilnic pentru asta! Sunt obsedat de ceea ce iubesc şi nu îmi plac jumătăţile de măsură. Mă dedic cu totul pasiunilor mele.
Cânţi şi la chitară. Când ai început să dai naştere primelor acorduri la chitară şi cât de mult contează în actorie orice alt talent?
Pentru un actor este fără dar şi poate un plus dacă poate cânta, vocal sau la un instrument. Prin clasa a X-a mi-am cumpărat prima mea chitară, iar începuturile au fost bineînţeles greoaie. După ce am învăţat două acorduri, mă simţeam mai ceva ca Mozart. După ce am descoperit blues-ul, am căutat să îmi îmbunătăţesc tehnica şi asta a fost şi este o experienţă minunată pentru mine. Muzica mi-a salvat sufletul de foarte multe ori şi continuă să o facă când nu am cea mai bună stare.
Care este cea mai mare dorinţă a lui Robert Vladu ca actor?
Să mă păstrez un actor viu, dornic să înveţe mereu şi să aibă scena aproape.
Ai un rol jucat până în momentul de faţă în care te-ai regăsit foarte mult sau ţi-a plăcut în mod deosebit?
Mi-au plăcut toate. Au fost experienţe diferite în felul lor, din care am învăţat multe şi aştept în continuare noi provocări!
Ai actori pe care îi admiri sau cu care crezi tu că te-ai asemăna ca stil?
Îi admir mult pe Sorin Leoveanu, Marian Politic, Marius Manole, Bogdan Fărcaş, Claudiu Bleonţ.
În 2022 ai publicat volumul de poezii „Vrabie”. Povesteşte-ne despre poeziile cuprinse în volum … care este ideea esenţială a acestora?
Am vrut să experimentez poezia post modernistă. Este în contrast cu primul volum unde poezia are măsura, vers, rimă şi tentă romantică.
„Vrabie” este total diferită.
Ce înseamnă poezia pentru Robert Vladu?
Un mijloc de eliberare. Nothing more, nothing less.
Te-ai limitat doar la poezii sau te tentează şi proza?
Am 2 proze încă neterminate. Nu ştiu dacă voi mai face ceva cu ele. Momentan, mă axez cel mai mult pe teatru.
Cum îsi găseşte Robert Vladu creativitatea/ inspiraţia? Ai nevoie de un cadru, de o muză, ambient muzical sau te inspiră oamenii, poate viaţa în ansamblul ei?
…