Rustout este un termen mai nou comparativ cu burnout şi face referire la prestarea unei munci nesemnificative, care a intrat într-o monotonie ce pare că nu se sfârşeşte. La toate acestea se pot adăuga o salarizare care nu motivează, relaţii rigide cu cei din conducere, alături de alţi factori negativi.
Mulţi dintre noi ne aflăm în situaţia în care fiecare zi e la fel la serviciu, indiferent că mergem fizic, lucrăm de acasă sau avem un program mai flexibil. Rutina şi plictiseala pot apărea în scurt timp, mai ales dacă ceea ce facem nu e chiar ce ne-am dorit. Toate acestea, încet încet, ne pot demotiva şi ne pot angrena într-un stil de viaţă monoton, ce nu ne va permite să evoluăm nici profesional şi nici personal.
Pentru mulţi, o astfel de situaţie poate fi comodă atât timp cât au un loc de muncă sigur şi îşi primesc banii. Dar dacă tu nu eşti aşa? Dacă ai ambiţii mai mari şi nu te încântă ideea să te complaci într-o astfel de situaţie? Mai mult, o astfel de situaţie îţi limitează încrederea în propriile forţe, existând tendinţa, dacă vrei să îţi cauţi alt loc de muncă, să cobori standardele … Poate nu asta visai în urmă cu câţiva ani, nu? Mai ales că ai demonstrat că eşti mai mult decât acum …
O statistică din 2022 arată că 21% dintre angajaţi se simţeau cu adevărat angajaţi, 60% dintre ei se simţeau detaşaţi emoţional de locul de muncă, în timp ce restul de 19% se simţeau mizerabil. Înainte de pandemie însă, cifrele erau mult mai optimiste, angajările fiind în creştere până în 2019, doar ca lucrurile au stagnat, în 2021 înregistrându-se cifre record de burnout. Acum însă, mulţi dintre noi suntem reticenţi în ceea ce priveşte reîntoarcerea la locul de muncă în regim fulltime şi implicarea 100% în activitate, dorind în acelaşi timp şi o îmbunătăţire a condiţiilor de lucru.
Pe reţelele de socializare este viral termenul “quiet quitting” care înseamnă că dacă nu eşti mulţumit de locul de muncă, încearcă să faci un efort minim pentru a-ţi încasa banii. În timp ce setarea anumitor limite este un răspuns sănătos al culturii noastre active, pentru mulţi, gradul de fericire la locul de muncă se reflectă şi în viaţa personală. Aproximativ o treime din cei care îşi caută un nou loc de muncă invocă lipsa de energie şi motivaţia ca factori determinanţi, în timp ce două din cinci persoane consideră munca un element de stres important. Şi pe lângă epuizarea rezultată din surmenaj, există şi epuizarea specifică unei munci nesemnificative, monotone, care nu motivează, care nu contează. În general, aceasta epuizare este cunoscută ca RUSTOUT.
Când te simţi detaşată de locul de muncă – din diverse motive, te simţi probabil ca un obiect cumpărat pentru nu se ştie ce motiv, folosit de 2-3 ori şi apoi lăsat în ploaie să ruginească. La o primă vedere, aceasta comparaţie poate fi destul de dură, dar sentimentul de rustout este ceva mult mai profund şi mai pătrunzător decât plictiseala în cele mai nedorite forme ale sale. Cei ce au parte de rustout simt că nu le este recunoscută valoarea, că nu fac nimic care să conteze, se simt blocaţi şi astfel nu pot progresa.
Făcând parte dintr-o cultură în care valoarea noastră este dată de succes, a te simţi într-un astfel de mod este echivalentul eşecului. Impactul mental este unul destul de întunecat şi te poţi simţi deprimată, o situaţie comparativă cu cea când eşti blocată în noroi şi nu te poţi mişca. Un alt efect negativ este şi dezinteresul aproape total pe care îl poţi manifesta în afara locului de muncă vizavi de viaţă în general; te poţi simţi foarte jos din toate punctele de vedere, o consecinţă a epuizării şi stresului.
Cu toate acestea, rustout-ul nu ar trebui să fie privit ca partea cea mai rea a unui loc de muncă, mai ales că de acesta depinde existenţa noastră; pe de altă parte, nici să te simţi la mâna angajatorului nu este un sentiment prea plăcut.
Şi pentru a face faţă unei astfel de situaţii, la fel ca în multe cazuri similare, trebuie să recunoşti că treci prin această stare. Apoi ar trebui să vorbeşti cu managerul sau oricine este responsabil pentru a introduce câte o parte din ceea ce îţi place cu adevărat să faci – fie săptămânal sau la 2-3 zile cel puţin dacă zilnic nu este posibil. În acelaşi timp, caută oportunităţi pentru mentorat şi alte activităţi conexe, pentru a te ajuta să revizuieşti ce îţi doreşti la locul de muncă şi dacă este cazul, să găseşti oportunităţi de schimbare care să te aducă în punctul pe care ţi-l care doreşti.
Un alt lucru pe care trebuie să îl iei în considerare este concentrarea pe bunăstarea ta, ceea ce practic înseamnă să elimini lucrurile care nu îţi plac. Şi chiar dacă din anumite unghiuri ar putea fi interpretată ca o atitudinea egoistă, nu este vorba aşa ceva: este despre echilibrarea raportului viaţă-muncă. Bunăstarea ta este la fel de importantă ca munca. Dacă aveai anumite lucruri care îţi făceau plăcere mai demult şi ulterior din cauza programului aglomerat le-ai abandonat, readu-le în viaţa ta! În acest fel, scazi tot ce este adus negativ din partea muncii; pozitivitatea adusă de lucrurile care îţi fac plăcere este molipsitoare, ceea ce se va reflecta şi în alte părţi.
Anumiţi specialişti susţin că rustout-ul este de fapt o problemă de organizare interioară. În privinţa burnout-ului, tu singur eşti cel care forţezi mai departe, care împingi limitele; în cazul unei persoane care suferă de rustout, aici poate fi vorba de un şef neglijent sau de o comunicare precară angajat-angajator. Este important pentru companii să conştientizeze acest pericol la care sunt supuşi angajaţii (sau o parte din ei), pentru a putea lua măsuri care să recunoască calităţile acestora, să îi motiveze şi să găsească împreună soluţii satisfăcătoare.
Nu fiecare loc de muncă poate asigura dezvoltarea şi bunăstarea angajatului. În schimb, abilitatea de a recunoaşte lucrurile care pot fi schimbate şi cele care nu pot avea parte de modificări este esenţială. Ca o regulă generală, când un angajat intră în starea de rustout, calitatea muncii începe să scadă, angajatul pierzându-şi interesul. Cine se află în această situaţie devine cinic şi dificil, ceea ce îngreunează comunicarea cu cei din jur. Iar dacă acest cerc nu este întrerupt, scad entuziasmul şi dorinţa pentru angajare.
Problemele şi diversele situaţii cu care ne confruntăm ne pot învăţa mult mai multe comparativ cu succesele constante, iar schimbările pe care le facem cu noi înşine ne vor ajuta să prosperăm în viitor. Căutarea unui alt rol ne va scuti să evităm erorile a căror victime am devenit în trecut, fapt care poate fi evaluat încă de la etapa interviului, în care poţi afla sau intui cum te va face să te simţi respectivul loc de muncă. Încearcă încă din acest stadiu să înţelegi cum funcţionează lucrurile şi dacă noul loc de muncă se pliază pe dorinţa şi viziunea ta.
Şi chiar dacă discuţiile recente în privinţa săptămânii de lucru de 4 zile pot aduce beneficii stilului nostru de viaţă, la fel de important este şi modul în care suntem trataţi când muncim, astfel că focusul trebuie să se îndrepte şi pe creşterea calităţii locului de muncă în toate aspectele sale. Foarte mult timp am fost învăţaţi şi convinşi că trebuie să dăm totul la serviciu, doar că în realitate, trebuie să dăm atât cât să nu fim afectaţi în celelalte aspecte ale vieţii. Dacă noi suntem nefericiţi şi nu avem o stare bună, acest lucru se răsfrânge şi asupra celor din jur. Avem o singură viaţă, aşa că trebuie să fie echilibrată!
