Sustenabilitatea in moda in ultimii ani a devenit un aspect din ce in ce mai important, industria textila fiind considerata una din cele mai mari surse de poluare la nivel global. Inovatiile tehnologice ale secolului trecut au creat o alternativa a fibrelor naturale: fibrele sintetice din poliamida, nylon, poliester sau acetat. Durabilitatea, o intretinere usoara si pretul considerabil mai mic, au facut ca aceste fibre sa fie preferate atat de branduri indiferent de pozitionarea lor in piata, cat si de consumatori. Desi cel mai mare dusman al sustenabilitatii astazi pare sa fie poliesterul din cauza naturii sale nebiodegradabile, comportamentul impulsiv al consumatorului din sfera mass market in special, a dus la un consumerism necontrolat. Consecintele au fost mutarea productiei in tari mai slab dezvoltate si chiar exploatarea angajatilor din industria textila din dorinta de a oferi un produs final la un pret cat mai competitiv.
Astazi, cu ideea sustenabilitatii in minte, multi consumatori de fast fashion cauta produse din fibre naturale produse in conditii etice – la un pret comparativ cu cele sintetice produse sub sfera mass market.
Putini insa stiu, sau vor sa accepte ca procesarea fibrelor naturale este ea insasi sub semnul intrebarii din punct de vedere al sustenabilitatii.
Cea mai folosita fibra naturala din lume, bumbacul – a dus la cererea foarte mare de fibre la preturi competitive ceea ce a rezultat deseori in exploatarea fermierilor care il produc. Exista totusi alternative care permit brandurilor sa achizitioneze bumbacul sau alte fibre naturale din surse de incredere, in conditii etice – evident la un pret considerabil mai mare, ce se transpune in produsul finit. Chiar daca este insa cultivat in conditii etice, pentru a produce un 1 kg de bumbac sunt necesari 10 000 de litri de apa, iar utilizarea pesticidelor si a insecticidelor care sunt daunatoare solului si ecosistemului pun alte probleme legate de sustenabilitate si durabilitate. Pe langa asta, mai mult de 30% din fibrele de bumbac sunt exportate intr-o alta tara pentru manufactura, ceea ce duce la cresterea amprentei de carbon aferenta acestuia.
Sustenabilitatea in moda si viitorul ei se bazeaza pe inovatiile tehnologice si realizarea de fibre combinate, sintetice si naturale, fara consum mare de energie, apa sau sol, cu materie prima din surse regenerabile si reciclabile si cu o amprenta de carbon mult mai mica.
Cat despre sustenabilitatea lantului de productie, este nevoie mai intai de reeducarea comportamentului consumatorului catre achizitii mai putine, de calitate, aprecierea designerilor locali si cel mai important eliminarea achizitiilor impulsive. Tu cate articole “cu eticheta” ai in garderoba?
