Bună, Veronica Gavril şi “Bine ai venit!” în paginile revistei Famost. Eşti o iubitoare de frumos şi de carte. De unde această dragoste pentru cărţi?
Bună! Şi bine v-am găsit! Mi-au plăcut cărţile încă din copilărie. Erau refugiul meu, oaza mea de linişte, prietenii mei cei mai buni. Eram cunoscută oarecum drept “fata cu cărţile” pentru că mereu aveam o carte cu mine. Am început treptat cu basmele, apoi cu nuvelele, ulterior cu romanele, iar azi citesc mai mult cărţile practice.
Ţi-au plăcut cărţile de mică, a fost o persoană care te-a îndrumat în această direcţie sau te-a influenţat în vreun mod?
Nu pot spune că am urmat un model, căci nimeni în familie nu citea. Am avut mereu un spirit visător, iar cărţile m-au încurajat să visez şi să trăiesc la un alt nivel. Simţeam de fapt că trăiesc mai multe vieţi şi eram dornică de poveşti, de cunoaştere, de explorare a lumii.
Ne-am intersectat în cadrul rubricii “Cronica unui eveniment literar”, realizată de colega noastră, Roxana Negut. Care este ideea principală a cărţii ”Surâsul etern al zilei de ieri”?
Aşa este şi vă mulţumesc. Mi-aţi făcut o mare bucurie. Mi-a luat mult timp să o public, pentru că mi s-a părut iniţial mai intimă, dar apoi recitind mi-am dat seama că această carte cuprinde o parte din mine pe care vreau să o transmit mai departe. Toate aceste lecţii de filosofie, toate aceste concluzii existenţiale – sunt gânduri care merită să persiste în lume. Iar titlul semnifică tocmai această contopire a trecutului cu viitorul, căci nu există de fapt niciuna, nici alta. Ci doar prezentul. Aici şi acum. Azi este un cumul de alegeri de ieri şi totodată speranţa zilei de mâine. Oricum ar fi, azi e doar azi. Nici ieri, nici mâine nu există. Să ne bucurăm azi. Să învăţăm azi. Să iubim azi. Să trăim azi.
Cum a luat naştere această carte, de când lucrezi la ea şi ce te-a impulsionat să o scrii?
“Surâsul etern al zilei e ieri” a fost concepută acum aproximativ 10 ani şi am scris la ea treptat. În facultate, în pauzele dintre cursuri, la miezul nopţii, în timpul unor momente de insomnii şi în momentele de reflexie asupra lumii. Am adunat poveşti, emoţii, convingeri şi valori pe care le-am menţionat în această carte.
Cum a fost lansarea cărţii? Au fost mari emoţiile la debut sau nu există emoţii pentru Veronica Gavril?
Ohoo, există multe emoţii pentru Veronica Gavril. Şi sunt foarte importante pentru mine pentru că reprezintă esenţa vieţii. O viaţă fără emoţii nu merită trăită. Probabil de aceea şi sunt azi Coach Emoţional. Pentru că îmi place să lucrez cu emoţiile, să le definesc şi să le interpretez. Lansarea cărţii nu a avut loc încă. Am început a promova cartea printre cei dragi şi majoritatea cunoscuţilor o au deja, încă înainte să apară în librării. Dar urmează şi o lansare de carte şi voi organiza chiar şi un club de carte pe acest subiect.
Cum a fost primită “Surâsul etern al zilei de ieri” de cei care te urmăresc şi care au fost feedback-urile în urma lecturii, chiar dacă poate este prea devreme pentru aşa ceva?
Feeback-urile sunt conform realităţii – este o carte uşoară, destul de accesibilă chiar şi pentru cei care citesc puţin, profundă şi cu un impact emoţional puternic. Mulţi au fost uimiţi de cine sunt eu în aceste pagini şi mă bucur că m-au descoperit şi altfel. Însă cartea aceasta e doar debutul. Sunt conştientă că e o carte simplă şi vreau să ofer mai mult.
Cum scrie Veronica Gavril? Ai uşurinţă/ fluiditate în aşternerea cuvintelor, revii des asupra textului, tai, corectezi mult …?
Am o oarecare fluiditate în scris, dar nu tot timpul. Am nevoie doar de linişte şi timp. Şi las cuvintele să curgă. Nu forţez dacă nu e momentul potrivit. Nu tai, doar corectez textul în sine. Scriu mai uşor dimineaţa, cu o cafea lângă mine şi un soare în faţă.
Scrii pe hârtie sau direct pe calculator?
Scriam şi pe hârtie la început şi scriu şi acum săptămânal în jurnal. Dar pentru scrierile pe care vreau să le public folosesc doar laptopul.
Povesteşte-ne şi despre celelalte cărţi … Ce subiecte abordezi?
Lucrez la încă două cărţi practice, cu soluţii şi informaţii de autocunoaştere. Vor fi cărţi de dezvoltare personală, accesibile oricui, prin care vreau ca oamenii să înţeleagă mai uşor tot ceea ce trăiesc şi să descopere empatia la un alt nivel. Cred că empatia şi încrederea în sine sunt cei mai importanţi factori în construirea unei vieţi autentice. E important să înţelegem comportamentul uman pentru a armoniza relaţiile cu cei dragi, dar mai ales să ne cunoaştem pe noi pentru a face faţă tuturor emoţiilor şi situaţiilor cotidiene.
Care sunt sursele de unde se inspiră Veronica Gavril? Te inspiră mediul înconjurător, ai nevoie de un anumit ambient, o anumită muzică sau poate o muză? Sunt aplicabile ele în toate activităţile tale?
În primul rând, muza mea este munca mea. Lucrez cu oamenii în fiecare zi, iar poveştile lor sunt inspirationale. Dilemele lor mai ales. Problemele cu care se confruntă. Neputinţa de a face o schimbare. Şi totodată voinţa lor puternică de a fi mai bine. Toate acestea mă inspiră pentru a ieşi pe piaţă cu informaţii utile, care să ofere oamenilor nu doar teorie, ci şi soluţii. Cât despre mediu, mă inspiră natura, lumina solară, cântecul păsărilor şi liniştea.
Pe veronicagavril.com găsim foarte multe lucruri interesante, de la cărţi, diverse articole, consiliere online, dezvoltare personală, până la produse personalizate. Care a fost scopul iniţial pentru crearea acestui website şi care sunt acum direcţiile în care te îndrepţi cu el?
Am început acest site pentru a promova lectura, cărţile. Dar apoi l-am dezvoltat şi pe lifestyle, lifecoaching şi cultură. M-a inspirat citatul lui Goethe pe care încerc să-l aplic zilnic – “o privire-n cărţi şi două-n viaţă …” . Lectura e miraculoasă, dar e important şi să trăim. Nu ne putem ascunde în cărţi. Până la urmă de ce citim? Ca să învăţăm cum să trăim, nu?
“Mi-au plăcut dintotdeauna cărţile şi oamenii” este o afirmaţie pe care o găsim chiar când intrăm pe veronicagavril.com. Cum o susţii?
….
