Zilele incep sa miroasa a decembrie, a sarbatoare si a fericire. Cum mirosi fericirea? Cand ai nasul inghetat si totusi te imbie cozonacii calzi, mirosul de brad si toate preparatele de pe masa de Craciun iti fac cu ochiul. Iarna are magia ei. Si cel mai bun magician este decembrie. Iubesc la nebunie luna asta. Cel mai mult la ea imi plac oamenii. Sunt mai buni, mai blanzi, mai zgribuliti si totusi isi ofera zambete calde. Iubesc cand vad emotia lor. Se pregatesc sa ii revada pe cei dragi, cauta bradul perfect, cadourile pe care sa le ascunda sub el. Asculta colinde. Alearga prin zapada. Se bulgaresc. Sunt fericiti.
Ati vazut magia dansului fulgilor de nea?
E una dintre definitiile minunate ale gratiei. Bulgari, rasete, derdelus, oameni de zapada. Omul meu de zapada este mereu zambitor. Pentru ca asa imi imaginez eu oamenii in decembrie…fericiti. E luna cadourilor, a surprizelor, a zilelor de poveste. E luna care incheie un an, tocmai pentru a putea incepe altul nou.
Luna asta se pare ca e plina de dorinte si dor. Dar nu orice dor, ci acela care aduce liniste. Mie mi-e dor de zilele cand ma punea bunica sa pun talpile pe soba cand veneam uda leoarca de la sanius. De pregatirile de Craciun cand ma invata mama sa fac sarmale. Tot ale ei sunt mai bune si acum. De incurajarea tatalui meu cand spunea
“Hai, canta”,
cand mergeam din poarta in poarta colindand
,,Ne dati ori nu ne dati”.
Mi-e dor de bucuria cand numaram covrigii si merele pe care le strangem. Daca gaseam si cateva bomboane sau portocale insemna ca am cantat frumos. Mi-e dor sa ma traga sora mea cu sania si sa facem trenuletul. Mi-e dor de emotiile pe care le aveam cand spuneau ai mei
,,Ia vezi, a venit mos Nicolae?”.
Imi era atat de frica, ma gandeam ca daca nu a venit si o sa vada ca ma uit, nici ca o sa mai vina, ori imi pune o nuielusa ca n-am avut rabdare. Mi-am dat seama ca exista Mos Craciun cand am gasit un brad, exact in dimineata aia, in curte, in spate si nu era nicio urma prin zapada pana la el. Sigur l-a aruncat din sanie. Mai tarziu mi-am dat seama ca fusese aruncat peste gardul de la curtea din spate, dar tot mosu’ a fost sigur. Si acum cred in ei. Ei chiar exista. Mos Nicolae, batranul Craciun, ne aduc in fiecare an magia, aduc atatea amintiri frumoase. Trebuie sa aiba o tolba mare de incap atatea in ea. Pregatiti-va o ciocolata calda, o cafea fierbinte, un ceai linistitor si lasati dorurile astea sa va umple sufletul de magia iernii.
De fapt, ca sa va spun un secret, magia iernii e in mainile noastre. Noi putem fi mai buni, putem ierta, ajuta, surprinde. Ne putem bucura de lucrurile simple, dandu-le magia pe care o merita. Putem sa zambim imbujorati, putem oferi imbratisari calde chiar daca avem mainile inghetate. Putem zambi…si nu cu orice zambet…
Cu zambetul de iarna.
Blog de zambit : https://blogdezambit.wordpress.com
