Am adunat cativa stropi de ploaie si le-am dat parfum de dragoste. Am imbratisat frigul de afara, tinandu-l strans pana ce i-am dat o forma calda ca sa te pot inveli. Mi-am rostit cuvintele in aer, ca vantul sa le aduca langa tine, sa ti le sopteasca, iar ele sa iti devina melodia preferata. Am impletit griul dintr-un nor cu albastrul de dinolo de el, un maroniu al schimbarii si raze de soare timide, ca sa vad cum ochii tai sclipesc in frumusetea de afara. Apoi am deschis cartea ta preferata, in care am scris impreuna, lasand toamna si dragostea sa continue povestea. Am inteles ca toamna e pentru noi, e pentru indragostitii de culoare, de viata, la fel ca iarna, vara … si primavara. Am inteles ca si noi avem anotimpurile noastre, la fel de diferite, la fel de frumoase.
Am adunat bucatele de suflet, de muzica si frunze, impletindu-le cu zambet si ti le-am prins in par. Atunci am descris libertatea ca fiind suvita aia rebela ce iti acopera gropita din obraz cand afara bate vantul.
Te-am invitat la o cafea, la un ceai, ori ciocolata calda, la o poveste despre timp si locuri pe care ai vrea sa le vezi, in care ai fost cu gandul sau cu privirea. Am vorbit despre lume si nimic, despre tot, despre simplitate si fericirea care vine la pachet cu ea. Despre credinta in dragoste, dragostea de credinta, dragoste si atat. Mi-ai spus despre pasiuni, despre visuri pierdute, renuntari, regasiri, dorinte pe care le-ai transformat in realitate, despre toate acele lucruri de care nici nu ai idee, ce tu frumos au creat.
Am adunat lucruri si trairi simple din tot ce e afara, din nori si ploaie, din soare timid, culori, vant soptit, miros de cafea, din zile de toamna. Le-am asezat pe inima lasandu-le sa prinda forma de zambet. Apoi ti l-am asezat pe chip.
Pentru ca da … ce am scris e despre tine si zambetul tau de octombrie.
Autor : Blog de Zambit
