Iubesc femeia

Scrisori

Iubesc femeia

12

Imi amintesc aproape toate prostiile pe care le-am facut, de la milieul din macrameu tras de pe masa, la adapostul unei varste prea fragede pentru a fi crucificat, pana la ultima boacana, de acum cateva zile, cand, inghesuit de sacosele burdusite cu praz ale precupetii de langa mine, am coborat cu doua statii mai incolo. E drept, bantuia fantoma lui Labis pe sub usile tramvaiului, dar m-am abtinut sa-i fac un vant…

Drama e alta. Nu-mi amintesc faptele bune pe care le-am facut. Daca le-oi fi facut. Tinand cont de imprejurarile ce m-au facut sa cobor din tramvai la a treia statie, putin probabil. Ce va uitati asa la mine? Dumneata, domnule… Da, da… Cu dumneata vorbesc, nu te uita pe fereastra! Vrei sa spui ca nu te-ai lipit niciodata „din greseala” de fundul vreunei gazele inglodate intre vagoane? Dar dumneata, doamna? Ce dai ochii peste cap, de parca n-am sti ca ti-ai dori sa fii in locul ei? Ce lume! Ce lume! Bine ca va amintiti voi tot…
Alta e buba! Sa lasam psihanaliza in grija vatmanilor…
Niciodata n-am reusit sa-i inteleg pe scriitori. Poeti, prozatori, nu conteaza. Ba, sa-ti storci creierii capului, sa faci spondiloza de atata stat pe scaun, sa chiorasti buchisind niste cuvinte pe care nici dracu nu le citeste, sa-ti rozi unghiile cautand o rima sau sa-ti rupi degetele batand darabana, nici ca sa exista o prostie mai mare, vorba olteanului. Uitati-va la mine! Ce e-n gusa, si-n capusa! Vorbesc tare, scuip in palme cand imi fac cruce, sar peste liniile sa nu ma curentez si mananc slanina cu usturoi. Si? Ce? E mai destept unul din asta care scrie romane de dragoste? Pai sa vina sa-i spun eu cum e cu iubirea asta, care e mai rea decat… Ho, ba, nesimtitule care esti! Unde te grabesti asa? Tot in coparseu ajungi… Filosofule!
Cum va spuneam… Sa vina sa-i esplic eu cum e cu iubirea, loialitatea, fidelitatea…

Bunaoara, acum cativa ani… Stai oleaca! Sa fi fost 2012? V-am spus ca-mi amintesc doar de macrameuri… Da, 2012! Nu prea le aveam cu femeile, cluburile, aventurile, dar cand e s-o patesti, nu scapi! Ba, era perfecta! Nu vorbea, nu intreba cine joaca, nu cerea bani pentru rujuri sau farduri, nu-i placeau bijuteriile, pantofii cu toc, rochiile… Bine, nu stia sa faca mancare, sa calce sau sa spele rufe, dar cui ii mai ardea de haine? In prezenta unei femei frumoase, orice articol vestimentar, ca e soseta, ca e cravata, e un sacrilegiu. Zambitoare si senina, ma imbia in fiecare dimineata, cand mergeam la lucru, cu o cafea fierbinte si o lopatica din plastic. Nu stiu cand se aranja, ca n-o vedeam niciodata cu foenul in mana sau in fata oglinzii, dar la ora 6, cand ieseam din scara blocului, era acolo, in toata splendoarea ei, rupta din revista… Auzi, da-te oleaca mai aproape: am iubit-o ca pe nimeni alta!
Cand au ridicat-o, dupa doi ani, am vrut sa-mi iau zilele. Noroc de nevasta-mea c-a strigat la mine sa cobor de pe stalp, altfel… Cum? Normal ca eram casatorit! Ce are a face, ba, casnicia cu dragostea? Esti nebun?
Mda…

Domnule, nu stiu ce cred altii, dar iti dau un sfat: nu bea cafea de la dozator! Sau, daca tii neaparat s-o faci, cauta dozatoarele albastre, imprimate cu boabe de cafea, cescute aburinde sau milieuri de macrameu. Cele imprimate cu femei frumoase iti pot fi fatale.
Si nu mai pune atatea intrebari, ca tot acolo ajungi!
Filosofule!

Marius Gabor

Iubesc femeia
De dor nebuna
Femeia bruna
Cu ochi negri de foc

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *