Bunurile comune sunt resursele naturale si culturale – fie ca vorbim de pamantul pe care mergem sau cunostintele si invataturile – care ar trebui sa fie accesibile tuturor membrilor societatii. Iar pentru ca noi si urmasii nostrii sa se poata bucura in continuare de bunurile comune, ele sunt protejate, iar noi trebuie sa fim vigilenti cu ele.
Notiunea de bun comun are multe intelesuri, originea substantivului “comun” avandu-si originile in jurul anului 1300 en si inseamna tovarasie sau fraternitate. Cultura occidentala merge in mod deosebit pe ideea de proprietate privata, lucru care este foarte bun, dovedindu-si eficienta in economia unei tari. Iar cand accesul la anumite resurse este impartit, societatea in ansamblul ei are parte de beneficii; daca acest acces este unul sanatos, se evita utilizarea ineficienta a resurselor si spatiului.
Bunurile comune in localitati sunt parcurile, drumurile, pietele, bibliotecile si tehnologiile, in natura sunt raurile, plajele, marile, aerul curat, apa curata.
In multe tari, terenul comun este folosit ca mijloc de subzistenta dar si pentru a realiza un venit, fiind implicata de multe ori si silvicultura comunitara. Cand este implicata silvicultura sunt urmarite doua scopuri importante: protejarea padurilor si ameliorarea starii de saracie, lemnele fiind folosite pentru foc, ca furaj pentru animale, exploatarea forestiera durabila, nuci, ciuperci si alte avantaje specifice fiecarei regiuni.
De la un stat la altul, bunurile naturale comune exista sub diverse forme de organizare, proprietatile colective fiind utilizate si corect – pentru oameni, dar au existat si cu siguranta exista si acum, imprejurari si situatii neconventionale si cel putin discutabile.
In Evul Mediu, zonele rurale din Europa erau caracterizate majoritatea de un sistem de agricultura “camp deschis”, unde fiecare sat era autosuficient, fiecare taran cultivand mai mult sau mai putin pamant. Incepand cu secolul al XII-lea si pana prin secolul al XIX-lea, taranii s-au vazut ingraditi de proprietarii de pamant care aveau mai mult, pamanturile fiindu-le confiscate; unii din cei afectati au primit pamant in alte parti, mai putin si de o calitate mai slaba. Acesta a fost inceputul capitalismului, care a adus cu el pe langa cele asimilate si inceputul dezvoltarii si modernizarii agriculturii, un randament mai bun al muncii agricole.
Bibliotecile publice, cartile, mass-media si alte resurse fac parte din bunurile comune si cu toate acestea, in aceasta perioada in anumite tari, multe din ele sunt amenintate, altele inchise, altora li s-a redus programul la cateva ore si asta datorita politicii conservatoare.
Exista si variantele bibliotecilor care imprumuta pe sume de bani modice, tocmai pentru ca oricine sa isi permita si este varianta perfecta pentru cei ce locuiesc in spatii mici, in care depozitarea este o problema. Exista de asemenea in anumite tari, variante de imprumut pentru diverse lucruri, (instrumente, dispozitive), care sunt rar folosite de catre om.
La definirea termenului de comun sunt luate in seama colaborarile, cele de tip open-source mai ales in domeniul tehnologic, unul atat de important in aceasta perioada. Cei care contribuie la evolutia tehnologica isi pun la dispozitie abilitatile, efortul, timpul si avand multumirea de a fi parte a unui proiect (sau mai multe) important. Dintre exemple pot fi incluse aici Linux, VLC Media Player, GIMP, Wikipedia – cea mai cunoscuta si careia i s-a alaturat Wikileaks, Wikispooks si altele. Patentleft este un sistem de licentiere brevete care permite materialului sa fie reprodus oriunde, cu atribuire; Farm Hack implica proiectare si modificare a diferitelor tipuri de utilaje agricole, un proiect tot open-source.
Productia cosmo-locala este un termen la moda la care contribuie diversi oameni din lumea intreaga pentru proiectare electronice (Arduino), animatii video (Blender), masini (WikiSpeed), case (WikiHouse), mobilier (Opendesk).
In mod inevitabil exista tensiuni intre mediul privat si politica bunurilor comune. In anumite societati moderne capitaliste bunurile comune se afla sub amenintare mai mult ca niciodata, in timp ce tehnologia digitala deschide noi dimensiuni bunurilor comune ce nu au existat niciodata. Iar societatea moderna a avut si are in continuare foarte multe situatii de abuz in ceea ce priveste bunurile comune, dreptul de proprietate asupra acestora si alte situatii cel putin revoltatoare.
“Tragedia comunului” este un termen care dateaza din secolul al XVIII, adus in atentie din nou in anii 1960-1970 si se refera la faptul ca atunci cand oamenii au acces la o resursa comuna, au tendinta de a o suprasolicita, fiind adesea consumata sau distrusa. Si un bun exemplu este cel al pasunatului, in care fermierii lasa animalele sa pasca cat pot de mult, o consecinta a utilizarii la comun a terenului … doar ca ei nu au reguli, nu fac calcule pe termen lung si ceea ce este acum bun comun se poate transforma in privat in foarte scurt timp.
Exista granite foarte subtiri si extrem de sensibile in multe situatii, iar opiniile si demersurile celor implicati in diverse activitati pot varia in functie de pozitia in care se afla, lucru demonstrat de-a lungul timpului de numeroasele situatii existente.
Daca e sa analizam din punct de vedere al mediului, cea mai sanatoasa atitudine este cea a bunurilor comune care sa fie gestionate intelept, sa aiba calcule pe termen mediu si lung. Cooperarea si colaborarea sanatoase au ca rezultat o comunitate constienta, puternica si daca nu ai facut-o pana acum, gandeste-te la importanta bunurilor comune pe viitor, indiferent de natura lor.
