Atenta la subtile jocuri de cuvinte, cea care scrie pe pagina «Denis-ar exprima sufletul in rime» (www.facebook.com/poezisifacut) e o femeie al carei spirit «a fost invelit in iubire de femeia» de dinaintea ei, de pe vremea cand nu descoperise inca infinitul. Acum, insa, dupa ce a aflat cum stau lucrurile cu viata, penduleaza intre stari. E bine, totusi, ca isi pune speranta intr-o buna zi in care «Nu vom mai avea nevoie de ambalaje/ Iar planeta/ Va rasufla linistita», fiindca toate impuritatile sufletesti vor fi filtrate de ceva al carui nume se cunoaste, dar se rosteste rar…Pana atunci, are convingerea ca nu am putea disparea fara urma, pentru ca, din fericire, ne multiplicam existenta « in fiecare om/ Pentru care noi/ Chiar existam».
Denis-ar exprima sufletul in rime – Denisa face, prin titlul ales pentru spatiul virtual in care respira poezia, o invitatie la reflectie. Pe de o parte, nu vine cu o certitudine, ci doar cu o intentie de a-si dezveli sufletul prin intermediul versurilor. Ramane ca altii sa hotarasca daca, prin ceea ce face, ea atinge sensibilitatile celor care vor sa o cunoasca si in acest fel. Pe de alta parte, vine cu o provocare. In fond, am putea continua oricum inceputul ei de idee. Chiar, oare cum ar fi daca tuturor ni s-ar exprima sufletul in rime? Am fi toti artisti? Noi nu, ca entitati umane, dar sufletele noastre cu siguranta da, fiindca au resurse inimaginabile prin care pot comunica, atingand astfel, cu usurinta, ilimitatul.
Cand nu se exprima in rime, ea este Denisa Neacsu, are 29 de ani, face Terrapie pe https://denisaneacsu.wordpress.com, asta si pentru ca a fost dintotdeauna atrasa de psihologia care poate lua mai multe forme, dincolo de cliseul cabinetului individual.
Deschiderea catre scris a aparut dintr-o joaca, imi placea sa le dedic prietenilor poezii in care surprindeam aspecte ale personalitatii lor. Apoi am inceput sa sintetizez in versuri, mai degraba amuzante, teme legate de relatii de cuplu, realitati sociale si gasirea sensului sau a misiunii in viata. Faptul ca nu am avut presiunea de a face din scris o profesie (pentru ca aveam deja una), mi-a oferit libertatea de a ma exprima liber, cu umor, fara vreo asteptare de a incadra ceea ce fac in domeniul artei. Scriu fara miza, e aproape singura pasiune a mea in care nu sunt perfectionista si exprim acea parte directa si autentica din mine
La un moment dat, Denisa a facut imprudenta sa isi lase gandurile strivite de trotuarele reci si sa se rupa de scris, fiindca realitatea a tinut-o ocupata cu (ne)firescul si concretul ei, pentru ca i s-a reprosat ca a inlocuit emotia cu ceva «prea mental», pentru ca i-a trecut prin cap ca «lumea se invarte si fara versuri», pentru ca s-a indragostit si dez-indragostit… iar toate astea cer timp. Dar, intr-un gest de razvratire si de repozitionare in normalitate,
Versurile mele abandonate au iesit din sertar si m-au muscat de suflet. Mi-au zis ca ar fi bine sa scriu lucruri care nici macar nu rimeaza cu simtul comun, pentru ca scrisul e facut sa trezeasca, nu sa adoarma. Daca un copac sau o floare s-ar pune atat de mult pe ganduri inainte sa infloreasca, lumea ar fi un loc sterp.
Asa ca, din universul acesta, voit fertil, Denisa- cea din versuri- masoara din cand in cand distanta pana la cer si, cand aceasta devine prea mare, e pentru ca
“In spatele fiecarei greseli exista un inger/ Care plange dupa versiunea cealalta, /In care s-a comis o iubire.» Iata, o femeie care se pretinde distanta, pentru ca «Imi place sa pun o vacanta,/ Intre inima mea si a ta»
vorbeste asumat despre iubire. Sau despre lipsa ei. E ca fragmentul acela din dialogul interior al unui copil sarac, din intersectie, care isi spune ca a mancat un delicios « nimic pe paine », despre care spera sa-i «ajunga si maine».
In definitiv, e o arta sa vezi frumosul si abundenta in nimic. Asta salveaza sufletul si ii da, totodata, emotia care sa-l determine sa se exprime. In terapii sau in rime. Fie ele si albe …
Text: Adina Mitrica