Stim cu totii ca lumea asta in care traim ne invata, printre altele, o lectie importanta si dura in acelasi timp: aceea de a ne da celorlalti cu rezerve, in procente variabile. Nimeni nu spune ca acesta este cel mai bun lucru care ni s-ar putea intampla, dar probabil ca este alternativa cea mai putin dureroasa.
Poate cunosti si tu oameni care, aratandu-se celor din jur asa cum sunt ei in realitate, expunandu-si, dintr-un exces de sinceritate, si viata, si sentimentele, si frustrarile s-au aflat in situatia de a fi extrem de vulnerabili, fiindca li s-a exploatat exact acea parte din ei care face legatura cu interiorul, li s-au impins prin fisuri toate rautatile care au putut incapea acolo. Iata de ce Alina Ilioi, creatoarea blogului ”Ganduri ascunse”, marturiseste ca s-a saturat sa vada cum toata lumea prefera sa stea in spatele unor masti, uitand sa mai fie deschisa. Pe termen lung, perpetuat acest gest, nu ar conduce decat spre propria dezmintire, ar pune un mare semn de intrebare deasupra esentei noastre umane. Prin urmare, intr-o maniera extrem de delicata, Alina transmite, la randul ei, o lectie: cea a asumarii, a transparentei, a adevarului netrunchiat, rasturnand astfel multe tipare si strivind, cand e cazul, si cateva orgolii.
Fie ca vorbeste despre inchiderea usii spre trecut, cu riscul de a lasa inauntru amintiri dragi, fie ca radiografiaza inimile frante, autoarea acestui blog face in asa fel ca din interogatii sa ia nastere afirmatii. Sta, apoi, in puterea fiecarui cititor sa priveasca dincolo de cuvinte, pentru a ajunge la substanta lor si pentru a le percepe semnificatiile: ”De cate ori o sa iti culegi bucatile de pe jos si de cate ori o sa le lipesti cu inima tremuranda? De cate ori mai bate intrerupt pana se opreste? Exista o compensatie pe acest pamant? Ai inima franta de doua ori, deci o sa fii fericit tot de atatea ori?”
Mai nou, Alina Ilioi pregateste cea de-a doua carte, prima fiind ”Asa vei sti ca l-ai intalnit pe EL”. La fel ca in cazul celei dintai, si aceasta va fi parte din sufletul ei si rezultatul multor nopti nedormite: ”E bine trecut de ora doua. In mod normal as dormi la ora asta, nu ca acum cativa ani cand m-ai fi gasit de multe ori scriind. Iata ca am revenit la vechiul obicei. Sa scriu cand altii dorm. Sa scriu cand altii mananca. Sa scriu cand altii rad. Sa scriu cand altii plang. Sa scriu. N-am mai facut-o de mult. Ma refer sa iau o gura de aer, o bucata de tacere si-o cana calda de cafea si sa-mi las sufletul sa picteze cuvinte”.
Fiindca trebuie sa simti, nu sa citesti ceea ce scrie, iti recomandam sa faci doi pasi in universul Alinei, in lumea aceasta imperfecta, ca si a noastra de altfel, in care ideile izvorate din minte nu ar trebui sa aiba niciun motiv sa stea ascunse. Cu masti, nu suntem mai protejati, ci doar mai caraghiosi! Asta nu te pune pe ganduri?
Material realizat de Adina Mitrica
