Îngrijorările alături de anumite forme de stres ne pot face anxioşi, autocritici, indecişi, comportamentul nostru aliniindu-se cu aceste gânduri şi sentimente. Îngrijorările în sine sunt obiceiuri de gândire şi cu cât le “hrănim” mai mult, cu atât devin automatisme; ne facem griji fără să le conştientizăm, după care vin anumite momente în care ne întrebăm de ce ne simţim anxioşi sau autocritici, dar, în esenţă, grija stă la baza acestor manifestări nesănătoase.
Partea bună în faptul că îngrijorările sunt obiceuri este aceea că ne putem lipsi de ele, creând obiceiuri sănătoase de gândire. Dar, pentru că sunt automate şi inconştiente, necesită conştientizare de sine, practică şi răbdare. Treaba minţii noastre este să ne ţină în viaţă şi face acest lucru îndepărtându-ne de durere şi îndreptându-ne spre plăcere; iar îngrijorarea devine plăcută, oricât de bizar ar părea. Ne poate face să ne simţim în siguranţă datorită familiarităţii şi naturii sale cu care suntem obişnuiţi.
Când realizăm acest lucru, ne îngrijorăm cu bunătate şi compasiune, în timp ce recunoaştem că nu ne mai ajută, dar ne ţine pe loc şi ne trage înapoi. În schimb, noi trebuie să lucrăm şi să facem toate eforturile pentru a elimina îngrijorările de orice natură.
Un prim pas ar fi acela de a-ţi acorda 10-15 minute, timp în care îţi vei scrie toate îngrijorările luând în calcul toate aspectele vieţii tale de la carieră, dragoste, familie, prieteni, sănătate, dezvoltare personală, mediu, bani. Scrie-le indiferent că ţi se par îngrijorări mici sau mari, raţionale sau iraţionale! După ce ţi s-a terminat timpul acordat, opreşte-te şi nu te mai gândi! Continuă cu activităţile obişnuite!
A doua etapă constă în clasificarea grijilor: care sunt în control şi care sunt în afara controlului. Asupra celor cărora ai control, poţi interveni şi le poţi îndrepta; în schimb, peste grijile asupra cărora nu ai control, lasă-le pur şi simplu! Grijile ipotetice sunt cele pe care le poţi lăsa libere şi de care te poţi elibera, chiar dacă este uşor de zis, greu de făcut.
Când observi şi simţi că apare o îngrijorare, încearcă să fii cât mai conştientă de ea! Este adevărată îngrijorarea? Este necesară? Utilă? Ajungi cu această îngrijorare la fericirea către care ţinteşti? Simte senzaţiile ca rezultat al îngrijorării, aducându-ţi atenţia asupra respiraţiei şi sentimentelor împământate şi conectate. La fiecare expiraţie, încearcă să renunţi la oricare tensiune fizică sau încordare. Mută-ţi conştientizarea în afara capului şi corpului! De fiecare dată când alegem să ne eliberăm de îngrijorările inutile, rupem obiceiul gândirii şi îl înlocuim cu altele noi, mai sănătoase. În timp, cu practică, acest exerciţiu va deveni mai uşor.
Crearea mantrelor şi afirmaţiilor cu care să lucrezi şi să repeţi atunci când apare îngrijorarea, îi oferă minţii ceva pe care să se concentreze; “Lasă-l să plece!”, “Sunt calmă”, “Sunt în siguranţă”, “Nu e nimic de care să-mi fac griji” pot fi câteva exemple foarte bune şi utile. În acelaşi timp, te poţi concentra pe respiraţia ta spunând “Inspir” când inspiri şi “Expir” de fiecare dată când respiri.
Scrie care este problema care te îngrijorează! Gândeşte-te şi scrie ce poţi face în această privinţă şi ce nu! Acţionează în funcţie de lucrurile pe care le simţi şi crezi că ţi se potrivesc (intuitiv) şi conştientizează că ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă pentru a elimina îngrijorările pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată!