Irina Margareta Nistor este cea mai recunoscuta voce din Romania. Un personaj emblematic in industria cinematografica din Romania. A lucrat la Televiziunea Romana din 1980 pana in 1999, mai intai ca traducator de film, apoi ca producator de programe, si este cunoscuta pentru dublarea in secret a peste 3000 de filme inregistrate pe casete video aduse din occident.
In 1993, Irina Margareta Nistor a produs in limba franceza, pentru TV5 Europe un program de o ora numit ,,Cinematografia Romaneasca dupa 1989”. In 2012, lanseaza Festivalul de psihanaliza si film, idee importata de la Londra de la psihanalistul Andrea Sabbadini, invitat permanent. De 15 ani si jumatate, prezinta saptamanal „Vocea filmelor” de la Radio Total, la Radio Guerilla si in prezent la Radio Gold. A fost consilier HBO pentru traduceri. De 7 ani este Ambasadorul Serilor Filmului Romanesc de la Iasi.
Buna ziua si bine ai venit in paginile Revistei Famost.
Bine m-ati primit!
La ce varsta ai inceput sa lucrezi in acest domeniu? A fost greu sa te faci remarcata?
Foarte complicat de raspuns. Seamana cu o intrebare din cererea de viza pentru America. In principiu, in ultimul an de facultate, deci la 23 de ani, am inceput sa traduc pentru comisiile de selectie-cenzura din TVR. La vreo trei ani dupa aceea am inceput sa subtitrez, prin urmare numele meu aparea pe micul ecran, si cum nu eram prea multe (ca eram majoritar fete), era usor sa te faci remarcat/a. Pe video, ideea de ilegal si mister, care plana asupra personajului a facut ca vocea mea sa fie remarcata, mai ales ca este usor recognoscibila, ragusita si pasionala.
Spune-ne mai multe despre activitatea tv. Cum ai defini-o?
Eu fac foarte multe lucruri extrem de diferite. Definitia ideala ar fi un caleidoscop sau un cocteil.
Lucrezi in domeniul cinematografic pe mai multe palete. Ce iti place cel mai mult?
Greu de ales. Imi place sa fac si radio, si televiziune, sa scriu, sa organizez festivaluri, sa traduc piese de teatru si sa si joc, sa fac prefete, sa prezint filme in tara si strainatate si mai ales sa indemn la sesiuni de intrebari si raspunsuri, sa fac reclame pentru Netflix sau sa cant cu cei de la trupa Taxi!
Ce amintiri are Irina Margareta Nistor de la primul film tradus?
Era in 1980, la Cinemateca, Sala Union, si am dublat din cabina, la prima vedere (asta e soarta mea), „Pisica pe un acoperis fierbinte”. In sala, a intrat pe la jumatatea proiectiei mama, care venea de la cursuri, de la Politehnica, unde preda franceza la Facultatea de Transporturi auto si feroviare, si a auzit o voce, pe care n-a recunoscut-o si si-a zis: „Probabil ca pana la urma n-au lasat-o pe ea sa traduca”. Emotia schimba timbrul si-l face irecognoscibil chiar si pentru cea care avea ceea ce se cheama o ureche perfecta. Si, in plus, ea ma adusese pe lume!
Care este conceptul Festivalului de psihanaliza si film? Cum a venit aceasta idee?
M-am inspirat de la Londra, unde exista odata la doi ani un Festival european de psihanaliza si film si unde am ajuns in 2011. Acolo, insa, publicul e format majoritar din psihanalisti si ceva cineasti. Cel care il organiza, Andrea Sabbadini, mi-a ingaduit sa aduc conceptul, usor schimbat in Romania, unde publicul este unul iubitor de film si dispus sa puna intrebari psihanalistului si criticului de film, dupa ce se face o interpretare psy a peliculei. Suntem deja la editia 8 si jumatate, (pentru ca am mai avut una si mai scurta si la Iasi), speram ca in 2020 sa ajungem si la Cluj, pentru ca spectatorii sa poata percepe si altfel scenariile si creatorii lor si sa descopere ce inseamna psihanaliza, dincolo de ideile preconcepute si de interdictia de aproape 5 decenii in Romania comunista.
Ce inseamna fericirea pentru Irina Margareta Nistor? Ce te face fericita cu adevarat?
Raspunsul simplu ar fi: sa vad filme, multe, fara de care n-as putea trai. Daca se poate intr-un avion la First Class, si mai bine!
Dar as putea sa-ti descriu o zi prelungita, care rezuma fericirea pentru mine. E insasi chintesenta ei. Una recenta. A inceput, cronologic vorbind, intr-o luni, cand am plecat la Craiova, cu conceptul „Scrisori pentru Mos Craciun”, pe care il organizeaza Fundatia Vodafone, de cativa ani si unde sunt presedinte onorific. Am stat de vorba cu copiii, a venit un magician si un elf mai grozav ca niciodata, s-a cantat, s-a glumit si s-a plecat acasa cu cadourile pe care si le-a asternut fiecare pe hartie. De acolo am trecut prin Slatina, la Atletul albanez, de unde am cumparat alvita, rahat cu cirese negre, si inghetata, primele doua, ca sa am, pentru cine posteste, si cu ce-i servi pe cei care imi trec pragul. Am ajuns la Bucuresti direct la Cinema City, unde am vazut un film genial „Maestrul minciunilor”. Prietena mea, Laura Stratulat, acum doctorita si pe care am invatat-o engleza si franceza in liceu, m-a dus direct la Digi, unde am intrat in emisie la Jurnalul de seara cu Prelipceanu si Negrutiu, despre 1989. Dupa am fugit acasa sa-mi pregatesc a doua zi, care parea aceeasi, ca n-am prea dormit . La 9 jumatate am intrat la „Neatza cu Razvan si Dani”, unde am prezentat pelicula de cu seara si inca doua si m-am oprit direct la Hotelul Marshall, unde am moderat o intrunire Media creativa alaturi de Valentina Miu. La 6, eram la Ateneu, la un concert de colinde. pentru sprijinirea Hospice, Casa Sperantei, de unde am plecat direct cu masina Excelentei Sale Ambasadorul Marii Britanii, pentru ca eram invitata la o cina cu cei care urmau sa prezinte 30 de ani de libertate, in aula Bibliotecii Universitare Centrale. La o masa in dreptul unui brad fabulos, ne-am amintit de Revolutie, impreuna cu ziaristii britanici, prezenti acum 3 decenii la Bucuresti, dar si cu profesorul Bogdan Murgescu si cu Ion Caramitru. O sansa ca sa-i propun directorului TNB sa-l aduca pe protagonistul peliculei de care vorbisem dimineata, Sir Ian McKellen, cu „One man show-ul” lui care face furori la Londra, si cu care Pino e prieten. Dupa am mai vazut un film toata noaptea, dis-de-dimineata am facut prezentarea despre video si curaj, in fata elevilor de liceu invitati de Excelenta Sa Andrew Noble, am luat avionul de 12.30 spre Iasi, ca sa incheiem proiectul „100 de ani, 100 de filme, 100 de orase”, la Ateneul lor, care e cinema in toata regula, si unde am prezentat si scurtmetrajul „Cadoul de Craciun” al lui Bogdan Muresanu, selectionat printre cele 10, pentru Oscar 2020. A fost o receptie la Hotel Pleiada, am luat avionul de 5 dimineata, m-am intors la „Neatza” ca sa urez „Sarbatori dichisite” si sa mai recomand cateva filme, iar seara la Cinema PRO s-a proiectat, pe ecran mare „Chuck Norris versus Comunism” al Ilincai Calugareanu, venita special pentru documentarul remarcat si de Tom Hanks si care a fost mai apoi comentat, cu amintiri de dinainte de 1989. Asta a fost o zi prelungita fericita din viata mea.
Care a fost cel mai fericit moment din cariera ta? Dar cel mai trist?
Cel mai fericit moment a fost la Sundance, la proiectia de la „Salt Lake” cu acelasi „Chuck Norris versus Comunism”, in 2015, cand am fost aplaudata de mormoni, in picioare, vreme de 3 minute 20 (prietena noastra Ali a inregistrat, pe telefon, de asta stiu cronometrajul).
Cel mai trist: cand am reusit sa strecor in programare la TVR „Ninotchka” cu Greta Garbo anti-Stalin si anticomunism, sperand ca nimeni nu-l va mai vota la ceva vreme dupa pe Iliescu. Nu mi-a iesit! Stim procentajul zdrobitor cu care a fost ales.
Au fost momente in care ai vrut sa renunti la cariera ta?
Da, atunci cand au fost selectionate prin festivaluri filme pe care personal nu le-as fi recomandat niciodata, ca de exemplu „Alice T.” (desi imi placusera precedentele lui Radu Muntean: „Hartia va fi albastra”, „Marti dupa Craciun”) sau „Lumea e a mea” a lui Nicolae Constantin Tanase.
Te-ai gandit vreodata sa te muti intr-o alta tara?
Da, am mai spus-o, in ’90 in Franta, si am renuntat dupa marsul tinerilor in favoarea lui Marian Munteanu, vazut la CNN, cand mi-am spus: „Suntem un popor minunat, eu ma intorc acasa” si apoi de fiecare data, in ajun de alegeri, dupa 2007, ma pregatesc de Noua Zeelanda, in caz ca iese vreun neocomunist mascat.
Ce parere ai despre piata cinematografica din perioada actuala? Suntem pe drumul cel bun?
Suntem pe cel pe care am pasit din 2000 incoace si de la care nu ne-am abatut prea tare.
Care film romanesc te-a impresionat cel mai mult? Dar international?
„Padurea spanzuratilor”. „Casablanca”.
Care sunt top 3 regizori romani pe care ii apreciaza Irina Margareta Nistor si de ce? Dar straini?