Fiecare dintre noi ne dorim perfectiune, avem cu totii momente in care simtim ca nu facem ce trebuie, ca nu ne potrivim parca locului de munca si cel mai probabil aceste ganduri vin din dorinta perfectionismului nostru, care ne minimizeaza sansele de succes. Cum sa reusim sa minimizam noi insine aceste ganduri negative?
Cand vine vorba de a obtine ceea ce ne dorim de la viata, a avea standardele ridicate este un lucru foarte bun, deoarece ne tine conectati si concentrati in afara multumii si, cu efortul corespunzator si sacrificiile aferente, vom reusi sa ne atingem scopurile. Dar, exista acele situatii in care dorintele noastre sunt foarte sus, prea departe parca de noi, iar a ajunge la final, devine o povara; si de aici, la gandurile interioare critice, la acel cerc vicios negativ, nu mai e decat un simplu pas. Poate ca esti perfectionist, iar la prima vedere, acest lucru este privit ca fiind un lucru pozitiv, dar de fapt aceasta situatie face mai mult rau decat bine. Fie ca ai un disconfort pentru o saptamana sau doar din cauza unei sarcini la locul de munca, perfectionismul ne poate trage inapoi, ne poate imbolnavi si mai rau, intr-un mod ironic, ne poate impiedica sa ne atingem scopul.
O astfel de mentalitate de “perfectiune” se poate transforma in cel mai mare dusman al tau. Esti tot timpul sub stres, te acuzi daca ceva nu ti-a iesit perfect sau iti doresti ceva in viitor care este mai mult decat perfect. Faci orice iti sta in putinta pentru a nu gresi, iar daca o faci, esti cuprins de ganduri negative intr-un mod in care nici macar nu vezi sau nu inveti nimic din acea lectie.
Cand ceea ce numim perfectiune devine obositoare, mai reusim sa trecem peste ea, fie singuri, fie cu ajutorul unui prieten? Dar ce este de facut cand acesta se indreapta spre ceva mai serios? In mod real, perfectionismul este bun pentru a lupta pana in punctul in care devine destructibil pentru bunastarea unei persoane. Iar un perfectionist, va incerca iar si iar, si poate incepe ca o dorinta de a le face placere celor din jur, dar, o astfel de persoana, cel mai adesea, este competitiva cu ea insasi. Pentru anumite persoane, poate fi dorinta de control si nu trebuie ca aceasta sa aiba legatura cu un loc anume de munca; se poate manifesta in gatit, curatenie, activitati parentale. Pe scurt, exista multe moduri prin care o persoana sa incerce sa atinga perfectionsimul.
Iar modul de gandire al cuiva ce isi doreste perfectiune, este acela ca nimic niciodata nu este suficient de bun, suficient de inteligent, samd. Un alt factor nociv il reprezinta obiectivele propuse, atat de indepartate si greu de realizat, incat transforma viata in ceva foarte dureros si cu multe piedici. Unul din motivele pentru care perfectionistii nu renunta, este alimentarea continua la nivel social si cultural, cum ca aceasta perfectiune este un lucru pozitiv. Si intalnim aceasta mentalitate in sistemul de invatamant, cu o concentrare deosebita spre a face lucrurile fara cusur, dar si in randul celor care se autointituleaza dezvoltatori personali si care, de cele mai multe ori, nu au pregatirea si cunostintele necesare a ceea ce fac, indrumand persoanele in directii total gresite.
Perfectionismul vine de multe ori din perioada de cand esti tanar; reusesti sa duci la capat cu succes anumite sarcini, dar apoi vin altele, mai mari, mai dificile, pentru care se cer aceleasi standarde ridicate si in acelasi interval de timp, ceea ce se poate tranforma foarte usor in ceva extenuant. Cand o astfel de persoana se intalneste cu o sarcina imposibila, acel sentiment critic interior creste putin cate putin, pana devine o caracteristica, moment in care se complica lucrurile.
Cu toata ca se crede ca perfectionsimul se intalneste in mod desebit in lumea dezvoltata, nu exista statistici oficiale pentru persoanele cu o astfel de mentalitate; si in pofida a ceea ce se crede conform culturii populare, expertii afirma ca perfectionismul afecteaza barbatii si femeile in acelasi mod. Procentele intre barbatii sau femeile care sunt perfectionisti sunt aproximativ egale; femeile tind totusi sa se manifeste mai mult verbal si cel mai probabil, daca au ales standarde inalte, viata lor se va complica. Anii trec, ele in timp devin sotiile unor barbati, mamele unor copii, colegele cuiva si angajate, asa ca responsabilitatea si presiunea pot fi din ce in ce mai mari.
Privind in ansamblu, trasaturile a ceea ce numim perfectiune sunt legate de cultura moderna capitalista, care pune accent pe individualitati si spre o mai mare perspectiva individualista asupra vietii, viata comunitatii pierzand mult teren. Iar istoria confirma acest lucru; inca din anii ’70, vestul a avut aceasta pozitie neoliberalista, care a dus la o cultura competitiva. Decat sa lucram pentru progresul comunitatii, suntem parca asmutiti unul impotriva celuilalt; tine de supravietuire ca astazi, sa fim mai buni, mai inteligenti, mai atractivi sau sa facem parte din clase sociale inalte. Oamenii au devenit mai interesati de propria persoana si cam totul acum este despre securitatea financiara intr-o lume capitalista. Si chiar daca nu realizam, aceste lucruri luate per total, ne alimenteaza cu o anxietate cu privire la faptul ca vom putea sau nu sa tinem pasul cu tendinta.
Si daca aceasta stare generala de rau care ne afecteaza nu ar fi suficienta, facem voit alt rau, acela de a transmite copiilor nostri aceasta mentalitate. Oamenii de stiinta afirma ca actualemente, doi din cinci copii tind spre perfectionism. Simtim aceasta nevoie de competitivitate intre noi insine, pe care, ne-o “revarsam” asupra copiilor, gandind scenarii in care ei trebuie sa exceleze peste tot, in caz contrar – vor ramane in urma si apoi, ce se va intampla cu ei?
Desi tot ce inseamna astazi norme culturale si moderne ale vietii de zi cu zi sunt impotriva noastra, cand vorbim de mentinerea sub control a perfectiunii, nu este totul atat de trist si sumbru. Cu deciziile si trucurile potrivite, aceste tendinte perfectioniste pot fi depasite, iar un prim pas ar fi acela in care, fiecare sa avem o privire sincera asupra noastra, asupra locului in care traim si cum s-ar potrivi aceasta perfectiune. Si nu neaparat ca aceasta va schimba totul, dar te va ajuta sa ai o privire de ansamblu asupra ta si asupra modului negativ in care te afecteaza. Acest proces necesita o gandire mai aprofundata privitoare la obiceiurile proprii si ar fi bine sa intrebi si pe cei apropiati tie, despre acest lucru; astfel, iti vei da seama daca tu controlezi situatia sau ea te controleaza pe tine. Daca te simti ca esti in control, este ok, dar in caz contrar sau daca ai indoieli, cel mai bun lucru este sa apelezi la un profesionist.
Foarte important este si faptul de a-ti aminti diversele manifestari ale perfectionismului, care difera de la etape la etape; daca esti la jumatatea “drumului”, acestea se pot manifesta diferit comparativ cu situatia in care ai ajuns la stadiul de “perfectionist”.
Este foarte bine pentru oricine – luat individual sau ca grup, sa aiba ambitii mari, standarde ridicate si sa-si doreasca sa le atinga, dar daca se ajunge la sfarsitul spectrului, devine periculos, astfel de situatii extreme, neducand la nimic bun. Una din solutii de a scapa de acest perfectionsim, o reprezinta invatarea controlului asupra propriei critici; iar cei care s-au confruntat cu astfel de situatii dar si cercetatorii, afirma ca nu realizam cat de profunde si puternice pot deveni acest tip de sentimente. Aceste sentimente cresc in timp, iar tu trebuie sa stii la ce nivel se afla aceasta conversatie interioara; fara putina experienta, pregatire si cunoastere de sine, poti cadea usor prada sentimentelor negative si a dezgustului fata de prorpia persoana, in locul unei iubiri normale de sine si o perspectiva reala a vietii si a situatiilor cu care te confrunti.
