Predictibilitatea este esenţială pentru gestionarea lucrurilor din viaţa de zi cu zi, mai ales că fiecare navigăm printr-o lume imprevizibilă care ne oferă emoţii exact ca un rollercoster. Oamenii iubesc predictibilitatea, creierul nostru acţionând pentru a găsi sens şi modele care să ne păstreze în zona de confort. Predictibilitatea ajută la conservarea propriilor resurse şi ne ajută să supravieţuim, dar cu toate acestea, oricât de organizaţi am fi, incertitudinea ne va ieşi în cale. Din nefericire, acest lucru ne afectează creierul şi întreg organismul, care caută soluţii pentru a face faţa unor situaţii greu de a fi prezise.
Dacă datele care ne ajung la creier nu se aliniază cu predictibilitatea diferitelor situaţii, el trebuie să se regrupeze să încerce să înţeleagă şi să o corecteze. Incertitudinea a ceea ce se întâmplă în continuare înseamnă că creierul ar trebui să prezică tot ce apare şi implicit, să folosească mai multe resurse cognitive. Această suprasolicitare ne afectează metabolismul, corpul, şi dacă durează prea mult, ne putem epuiza, ceea ce duce la burnout şi alte complicaţii legate de sănătate.
Ameninţările imprevizibile vin din toate părţile sub diverse forme: şeful agresiv, subminarea unui membru al familiei, copilul care nu conştientizează că trecerea străzii poate fi un lucru periculos … toate acestea au nevoie de vigilenţa creierului. Orice situaţie în care tu te simţi nesigur este percepută de creier ca o ameninţare, astfel că el trebuie să intervină; şi face aceasta luând din energia organismului.
În timp ce sentimentul de a nu te simţi în siguranţă poate crea deficite energiei corporale, sentimentul de siguranţă poate crea depozite de energie. Având relaţii sociale bune creează depozite, care ajută la echilibrarea organismului şi la reducerea impactului negativ al stresului. Suntem creaturi sociale, percepem emoţiile oamenilor care ne influenţează, creierul răspunzând şi el emoţiilor lor.
Predictibilitatea se regăseşte în situaţiile confortabile; stând liniştit cu cineva poate încetini bătăile inimii, ţinând pe cineva de mână te poate face să te simţi în siguranţă, îmbrăţişând un copil care plânge îl ajută pe acesta să se calmeze şi să se simtă în siguranţă. Cuvintele la rândul lor, creează senzaţii corporale de neînlocuit. A spune cuiva “te iubesc” are un impact real fiziologic. Prin acţiunile şi cuvintele noastre putem ajuta la echilibrarea şi gestionarea energiei propriului organism.
