Cu certitudine trebuie sa ai ceva curaj pentru a patrunde pe un teritoriu nisat, mai putin accesibil si plin de necunoscute pentru cei mai multi dintre noi, intr-o perioada, hai spunem – nu una ideala. Si totusi, exista astfel de persoane, care, in pofida acestor obstacole, indraznesc sa mearga inainte, reusesc sa aiba un cuvant de spus si fac performanta in adevaratul sens al cuvantului.
Psihologia este un domeniu care are in general, o perceptie destul de eronata pentru multi dintre noi, denumirea insasi aducand panica chiar de la pronuntare. In realitate insa, este un domeniu care in Romania ar trebui sa fie mult mai prezent, mai ales ca incet incet, ‘ne aliniem’ si noi standardelor internationale in privinta modului de lucru, stilului de viata si … stresului. Si nu vorbim de psihologie ca o tendinta din moda, ci ca o necesitate, stilul alert al vietii de zi cu zi, dorinta fiecarei persoane sa atinga – ceea ce noi numim perfectiune – un termen avand o mare ambiguitate, punandu-si amprentele din ce in ce mai apasat pe psihicul nostru, cu implicatii negative asupra starii noastre de santate, dar si a relationarii cu cei din jur.
Care este pulsul psihologiei in Romania la momentul actual, care sunt problemele “la moda” ale adultilor si copiilor, cu ce se confrunta astazi un psiholog, alaturi de multe alte lucruri interesante si o incursiune in acest fascinant domeniu, aflam in continuare de la invitata noastra speciala a lunii martie 2018 – psiholog Violeta Simion.
Va invitam asadar, sa va asezati confortabil si sa cititi un interviu foarte interesant, in care veti afla multe lucruri utile si care, probabil va va schimba perceptia despre psihologie, despre viata in general.
Buna Violeta si bine ai re (venit) in paginile revistei noastre! Povesteste-ne pentru inceput, cate ceva despre tine, incearca o autodescriere, chiar daca stim ca exista o anumita stangacie sau neobisnuinta …
Bine v-am regasit! In continuare, recunosc ca despre mine imi place sa vorbesc mult mai putin si mult mai mult despre psihologul Violeta Simion. Cred ca de-a lungul anilor am preferat sa-mi canalizez cea mai mare parte a timpului catre aceasta meserie … insa atunci cand ramane doar Violeta, apare un om iubitor de muzica, lectura, de frumos in general, cu o curiozitate nativa imensa, extrem de romantica si in acelasi timp, foarte analitica. Cu toate acestea, sunt de multe ori mult prea exigenta cu mine insami, fapt pentru care nu-mi place sa fac putine lucruri sau la un nivel pe care il percep superficial.
De unde aceasta pasiune pentru psihologie? Ai fost atrasa din copilarie, din adolescenta, de acest domeniu? Care sunt premizele care te-au indreptat spre acest domeniu destul de dificil, cel putin la o prima vedere?
Fiind absolventa a Liceului Pedagogic din Galati, nu-mi era deloc strain domeniul psihologiei copilului. Dintotdeauna am simtit ca am un tip de legatura cu copii si tinerii … ma simt confortabil sa vorbesc cu ei, percep rapid durerile lor, nemultumirile lor si cred ca cea mai mare resursa pe care o utilizez in relatia mea directa cu ei, este curiozitatea naturala iar nu etichetarea! Este extrem de important in orice tip de relatie terapeutica, sa nu ai prejudecati sau atitudini de expert atotcunoscator!
Dupa absolvirea Liceului Pedagogic din Galati mi-am dorit sa ajung la Facultatea de Psihologie din Iasi – ceea ce s-a si intamplat, iar acolo, am descoperit ca printr-o cultura psihologica temeinica, poti avea niste explicatii coerente despre complexitatea firii umane. Totusi, nu diploma te formeaza ca specialist in psihoterapie: exista programe de formare care slefuiesc competentele generale ale psihologului … siii … fiind curioasa din fire, le-am absolvit si pe acestea!
Domeniul psihologic este – cel putin aparent, un teritoriu destul de timid … ce te-a determinat sa mergi in continuare, mai ales ca societatea actuala nu prea incurajeaza aceasta nisa?
Primele obstacole cu care m-am confruntat, au fost chiar de la admiterea mea in facultate! Putini tineri erau incurajati sa intre la aceasta facultate pentru ca … nu prea se cunostea utilitatea acestei meserii.
Cu toate acestea, nu m-a reprezentat niciodata atitudinea conformista, nu am luat decizii de dragul altora si cand am avut un cuvant de spus, mi l-am sustinut intotdeauna cu riscul de a-mi degrada relatiile sociale.
Eu cred mult in conceptul de psihoeducatie sau tradus: “hai sa vedem despre ce este vorba ca ulterior sa apreciez daca mi-a fost sau nu de folos”! Nu incurajez atitudinile predefinite de genul: psihologii vindeca orice, omul care merge la psiholog este nebun, psihologul le stie pe toate, m-am vindecat in n. sedinte! Eu cred ca fiecare dintre noi are ceva sclipitor, doar ca este o chestiune de timp ca si tu sa vezi asta!
Legat putin de intrebarea anterioara, ce crezi ca s-ar putea face pentru a aduce psihologia la un prag acceptabil, avand in vedere importanta acesteia?
E o intrebare dificila, pentru ca implica multe aspecte. Psihologia are nevoie de practicieni in toate domeniile si are nevoie de o reprezentare corecta. Inca mai sunt confuzii legate de termenii: psiholog versus psihiatru/medic. De asemenea, e nevoie sa intelegem ca relatia profesionala dintre psiholog si psihiatru este una colaborativa si nu exclusiva!
Revenind la intrebare, as zice ca multi nu-i inteleg importanta, tocmai pentru ca nu suntem o societate in care sa fie cultivata atitudinea de intr-ajutorare specializata. Multi dintre clientii mei, sunt cumva “certati” de cei din familie ca merg la psiholog pe motiv ca o “discutie” cu ei ar fi mult mai potrivita decat “mersul la psiholog”. Cu alte cuvinte, intram in concurenta (neloiala as zice) cu familia, anturajul, grupul de prieteni si chiar cu o serie de specialisti din domeniile medicale. Eu sper ca in Romania, acest tip de servicii sa devina o “moda” eficienta, care sa raspunda unor scopuri reale si obiective legate de sanatatea mentala individuala si de grup.
Din ceeea ce cunosti tu, exista o diferenta mare intre nivelul psihologiei din tara si cel din afara? Ce crezi – din punctul tau de vedere ca s-ar putea face?
Exista categoric o diferenta de perceptie si are legatura cu istoria psihologiei la nivelul mondial. Multi timp, aceasta profesie, a fost interzisa in Romania, prima generatie de psihologie, fiind dupa anii 90. Tendinta la nivel european este de supraspecializare, psihologul fiind expert in domenii mult mai clar definite. In cazul Romaniei, psihologul are nevoie de o mai buna vizibilitate si de o clarificare constanta a serviciilor oferite.
Ce ramura a psihologiei iti place cel mai mult? Practici in momentul acesta ceea ce iti place si ce simti?
Cel mai mult, imi place psihoterapia de familie si cuplu. Este o specializare pe care am ales-o pentru ca viziunea este sistemica si pentru ca interiorul unei familii iti arata o ampla complexitate legata de comportamente, reguli, obiceiuri. Este mult mai dificila, pentru ca, in cabinet, poti avea o familie compusa si din 4-5 membri, dar felul in care ei relationeaza, iti ofera o imagine mult mai cuprinzatoare despre “simptomul” familiei (comportamentul disfunctional).
O problema putin delicata … daca cineva ar avea nevoie de un psiholog, crezi ca un astfel de specialist poate fi foarte bun si la o varsta mai mica (ne gandim la o varsta de 25 ani…)? Sau este nevoie de experienta si practica pe parcursul mai multor ani?
Varsta si experienta unui psiholog se pot constitui ca si criterii eliminatorii in alegerea profesionistului respectiv. Sunt de pilda tari, care impun o limita de varsta. As recomanda tinerilor psihologi ma intai sa invete abilitatile de baza, dupa care sa experimenteze interventii autonome cu viitorii clienti. E necesar sa ai cunostinte temeinice din domeniul psihologiei clinice, in sensul de a diferentia corect normalul de patologic, cunostinte legate de gestionarea corecta a diferitelor situatii cu clienti dificili si de asemenea, sa ai tu ca specialist – o anumita maturitate emotionala. Ori, uneori, maturitatea emotionala nu vine o data cu varsta cronologica. Coeficientul de inteligenta emotionala, implica multe variabile psihologice si e in stransa legatura cu experienta de viata!
Care este definitia psihologului perfect/ competent – din punctul tau de vedere?
…
… Continuarea interviului, in Revista FAMOST – editia martie 2018 GRATUITA Aici!
